Iubirea cere sacrificii

81. Tristețe

Don: Bianca, mâine ai programare la doctor, o sa te ducă oamenii mei.
Bia: Mersi mult. Ana, tu?
Ana: Eu ce ?
Bia:Analize?
Ana: Nu-mi trebuie analize. Nu am nimic.
Marko: Ce analize?
Bia:Sa vedem cum sta cu calciul din sânge.
Ana:Sunt ok. Nu am nimic.
Bia: Atunci de ce ai căderi de calciu?
Ana: De la stres.
Don: Ce stres ?
Ana: Gândurile mele.
Marko: Ce gânduri?
Ana:Nu contează.
Bia:Ana, avem de vorbit azi.
Ana: Ce ?
Bia: Sa-mi spui ce te stresează,dar cred ca știu.
Don: Ce?
Ana: Nu știi nimic.
Bia: Eu cred ca e vorba de un bărbat.
Ana: Eu cred ca ești proasta azi.
Don: Ce bărbat?
Bia: Ea sa ne spună.
Ana: Nu e vorba de bărbați.
Marko: Atunci?
Ana:Am și eu gânduri. Ma duc sa ma odihnesc.
Ana povestește:
M-am saturat sa își bata joc de mine, fiecare bărbat cu care sunt. Cred ca încep sa simt ceva pentru Marko, dar nu vreau sa prind sentimente prea mari.
Bianca povestește:
A plecat Ana, iar eu am rămas cu bărbații la masă.
Don: Ce se întâmplă?
Bia:Nu știu, chiar nu știu. Nu vrea sa-mi zică.
Marko: Dar tu chiar crezi ce vorba de un bărbat?
Bia: Da.
Don: De cine?
Bia: Nu știu.
Don: Ar trebui sa vorbim cu ea.
Bia: Ma duc eu.
Am plecat spre camera Anei, și am găsit-o întinsă pe jos.
Bia: Ana, ce ai?
Ana: De ce toate mi se întâmplă mie? De ce fiecare bărbat pe care l-am avut în viata mea, si-a bătut joc de mine ? De ce trebuie sa sufăr? Nu pot sa ma îndrăgostesc acum.
Bia:Ana, calmează-te, despre cine vorbești?
Ana: Nu contează.
Bia: De ce nu vrei sa-mi zici?
Ana: Pentru ca nu o sa se întâmple nimic.
Bia: E vorba de Marko?
Ana: Nu
Bia: Minți. De el e vorba.
Ana: Ba nu
Bia: De ce nu vrei sa recunoști?
Ana: Nu pot sa o fac.
Bia: De ce ?
Ana: Eu nu o sa fiu iubita niciodată asa cum îmi doresc, deci nici eu nu o sa mai iubesc. Acum te rog mult, sa ma lași singura.
Bia: Ana...
Ana: Te rog, lasa-ma singura.
Bia: Bine.
Am plecat din camera Anei, în living la bărbați.
Don:Cum e Ana?
Bia: M-a rugat sa o las singura. Nu vrea sa vorbească cu mine, spunea doar tâmpenii.
Marko:Ce a zis?
Bia: Ca nu a fost iubita niciodată și nici nu o sa fie vreodată iubită, cum vrea ea, ca nu vrea sa se îndrăgostească, ca toti bărbații si-au bătut joc de ea.
Don: Cedează?
Bia: Cred ca da,după câte s-au întâmplat.
Don: Dar de cine este vorba?
Bia: Nu știu, eu am spus un nume de bărbat și mi-a zis ca nu e el și sa plec.
Marko: Ce nume?
Bia: Nu contează.
Don: Haide spune.
Bia: Nu.
Marko: Ma duc eu la ea.
Bia: Bine.
După ce a plecat Marko, am hotărât sa-i spun lui Don.
Bia: Eu am zis ca e vorba de Marko.
Don: Serios ?
Bia: Asta cred.
Don: Eu sunt cel mai bucuros dacă e vorba de Marko, dar sa simtă și el ceva pentru ea.
Bia:Asta e problema.
Marko povestește:
Am urcat în camera la Ana. Când am deschis ușa, totul era răvășit
Marko: Ana?
Ana: Ce e?
Marko: Ce ai pățit?
Ana: Nimic. Lasă-mă singura, te rog
Marko: Nu mai plânge,spune-mi ce s-a întâmplat. De ce ai aruncat cu hainele prin camera?
Ana: Vreau sa-mi schimb garderobă. O sa-mi cumpăr haine lungi și largi. Atât.
Marko: De ce ?
Ana: Ca să nu se mai uite nimeni la mine, sa nu mai exist pentru nimeni.
Marko: Pentru noi mereu o sa exiști. Spune-mi ce ai pățit.
Ana: Nu am nimic. Auzi, mai ai numărul lui Antonuci?
Marko: Tata cred ca îl are. El mai facea afaceri cu el. De ce ?
Ana: Vreau sa vorbesc cu Marius.
Marko: Hai jos.
Ana: Bine.
Am plecat cu Ana în living.
Don: Ana, esti bine?
Ana: Da. Ai numărul lui Antonuci ?
Don: Da, de ce ?
Ana: Îl poți suna ? Vreau sa vorbesc cu Marius.
Don: Acum
C.T
Antonuci: Lume noua. Facem o afacere?
Don: Nu. Vreau sa mi-l dai la telefon.
Antonuci: Pe cine ?
Don: Noul tău băiat. Nu pot sa-i pronunț numele la telefon.
Antonuci: De ce ?
Don: Vrea cineva sa vorbească cu el.
Antonuci: Acum.
Marius: Alo.
Don, mi-a întins telefon.
Ana: Ce faci?
Marius:Nu pot sa cred ca ești tu. Mi-e dor de tine.
Ana: Și mie de tine. Cum ești?
Marius: Sunt bine. Tu ești ok?
Ana: Da. Stai puțin.
Am luat telefonul și am plecat la mine in camera, i-am explicat lui Marius, tot ce mi s-a întâmplat și am plâns. Trebuie sa ma descarc cuiva și știam ca el este persoana potrivita.
Marius: O sa fie bine da?
Ana: Da.
Marius: Te iubesc mult, aveți grija de voi. Va pup.
Ana: Și eu te iubesc, te pupam
C.T.Î
Am coborât înapoi în living și i-am dat telefonul lui Don.
Ana: Mulțumesc.
Don: Ce se întâmplă cu tine ?
Ana:Nimic.
Don: Cum nimic? Se vede ca nu ești ok.
Ana: Sunt bine.
Bia: Minți. Spune.
Ana: Nu e nimic.
Marko: Te rog, spune.
Ana: Nu se întâmpla nimic.
Don: Ana,orice s-ar întâmpla, poți sa ne spui. Noi suntem familia ta și vrem sa te ajutam.
Ana: Sunt bine, doar ca uneori stau și ma gândesc cum era viata mea dacă nu-l întâlneam pe Alex, dacă nu ajungeam la Cobra. Poate era mai bine. Eram o femeie normala,poate făceam și o facultate.
Don: Ana, ăsta este destinul tău, nimic nu este întâmplător.
Ana: Da, dar poate era mai bine.
Don: Ana,ascultă-mă. Dacă erai o femeie normala, nu mai aveai banii ăștia, nu erai puternica, nu aveai nimic. Tot ce ți s-a întâmplat, te-a făcut cine ești azi.
Ana: Dar poate eram iubita. Poate făceam o facultate de top.
Don: Noi te iubim. Vrei facultate? Spune ce facultate vrei și te băgăm.
Ana:Vezi, asta e problema.
Marko: Care?
Ana: Dacă eram o femeie normala, trebuia sa ma chinui sa întru la o facultate de top, nu aveam totul. Nu aveam cunoștințe.
Don: Ana, tu ai tras din greu sa ajungi unde esti acum. Ai plecat de jos. Asta este viata ta, nimeni nu are o viata perfecta.
Ana: Dar femeile normale poate chiar sunt iubite. Banii nu înseamnă tot.
Bia: Ana, iubirea vine și pleacă, pana îți găsești bărbatul perfect.
Ana: Eu nu o sa-l găsesc niciodată. Viața asta mi-a dat palma după palma. Ăsta este destinul meu. Sa le fie frica tuturor de mine și toți bărbații sa-si bata joc.
Don: Ana, ce vrei tu mai exact ? Facultate? Vrei sa fii normala?
Ana: Iubire vreau.
Bia: Știi bine ca noi te iubim. O sa apară bărbatul bun și pentru tine. O sa fii fericita.
Ana: Sper.
Marko: Spune ce îți dorești și noi facem. Orice.
Ana: Da-mi 2 timbre.
Bia: Ana,nu face asta. După o sa regreți.
Ana: De ce ? Vreau sa ma simt bine.
Bia: Nu e ok.
Ana: Ba da. Deci îmi dai?
Marko: Da(m-am ridicat, am deschis sertarul, am luat 2 timbre și I le-am dat)
Ana: Mersi(le-am pus sub limba și am așteptat sa se dizolve substanța de pe ele)
Don: De ce ai vrut sa te droghezi?
Ana: Sa ma simt mai bine. Pentru câteva momente.
Bia: Superb. Nu mai spun nimic. Ai zis ca renunti la ele. Ana, ai fost dependenta în copilărie.
Ana: Știu.
Don: Dependenta?
Bia: Da.
Ana: Don, când iese Aliss,de la grădiniță poți sa trimiți pe cineva după ea, te rog?
Don:Da. O sa ma duc eu după ea și după o scot în oraș.
Ana: Mersi.
Don: Astept sa-mi spui ce se întâmplă cu tine.
Ana: Nimic.
Bia: Încă nu si-au făcut timbrele efectul. Când baga timbre, orice o întrebi îți răspunde sincer și nu știe sa minta. Adica asa era înainte. Acum a mai învățat cum sa se controleze și la unele chestii știe sa minta.
Marko: Hai sa facem ceva sa te înveselești Ana.
Ana:Lasă ca eu știu cum se termina asta. (Am început sa râd)
Marko: Ce?
Bia: Daca te vede Răzvan, face spume.
Ana: Asta e
Marko:Deci cum se termina dacă vreau sa te înveselesc?
Ana: Nasol.
Don: Cât de nasol?
Ana: Nasol rău. Pentru el, nu pentru mine.
Don: Ce vrei sa zici?
Bianca s-a ridicat și i-a șoptit ceva la ureche lui Don.
Don: Marko, vreau sa o înveselești.
Marko:Îmi spune și mie cineva despre ce e vorba ?
Don: Nu contează. Eu merg după Aliss, pana ma întorc diseară, vreau sa o înveselești pe Ana
Bia:Vreau și eu sa vin în oraș cu tine și Aliss.
Don: Perfect. Hai.
Au plecat și m-au lăsat singura cu Marko.