88. Suferință

71 3 0
                                    

Răzvan povestește:
Este ora 08.00 dimineata și au venit doctorii sa o verifice pe Ana. Am vorbit cu Don, la telefon și o sa vina azi după noi. Doctorii i-au dat Anei, niște pastile pe care sa le ia timp de 2 săptămâni. O sa vina lunar la control. I s-a afectat ficatul din cauza avortului spontan pe care l-a făcut și trebuie sa țină regim.
Don: Ana, cum ești?
Ana: Sunt ok.
Don: Hai acasă. Te așteaptă Mariana, cu masa gata și Bianca.
Ana: Bine. Marko ce face?
Don: Încă nu am dat de el.
Am plecat spre casa. Pe drum nimeni nu a zis nimic. Când am întrat in living, Bia și Mariana, au luat-o în brate pe Ana, și ne-am așezat la masă.
Mariana: Ana,cum ești?
Ana: Sunt bine, dar vreau sa vorbesc cu Marko.
Bia:Ana, Marko, nu a răspuns, dar sus este Maria.
Ana: Te rog sa o chemi.
Bia:Bine
Ana: Dacă a pățit ceva Marko? De 2 zile nu știm nimic de el.
Don: Ana, nu a pățit nimic.
Maria:Bună.
Ana: Te simți bine?
Maria:Da
Ana:Cum a fost în excursie?
Maria: Nu mai vreau sa fac asa ceva niciodată. Știu ca am greșit și vreau sa-mi repar greșelile.
Ana:Mai vedem asta.
Don: O sa te apuci de vândut. O sa fii săgeată
Maria: Bine
Ana: Eu ma duc sa ma odihnesc. Aliss, este la grădiniță?
Don: Da.
Ana: Bine.
Ana povestește:
Am venit la mine in camera si m-am întins în pat. Am început sa plâng. M-a părăsit și Marko. Nu mai pot. Nu mai suport.
În living:.
Don: Ma duc la Ana.
Bia:Bine.
Am plecat la Ana, și am găsit-o plângând.
Don: Ce ai pățit?
Ana: M-a părăsit nu? A fugit cu alta.
Don: Marko, ține la tine. Are doar afaceri
Ana:Nu ține la mine. Dacă ținea la mine, ma cautat. O sa plec de aici.
Don: Ana, nu pleci nicăieri. Marko, are doar treaba. Calmează-te.
Ana: Nu-l interesează de mine.
Don: Ba da.
Ana: Ba nu. Dacă îl interesa de mine,suna.
Don: Calmează-te,te rog.
Ana: Lasă-mă singura, te rog.
Don: Bine.
Am plecat înapoi in living.
Don: A răspuns Marko?
Răzvan: Nu
Don: Ana, crede ca a părăsit-o.
Bia: Ce naiba face ?
Don: Nu știu.
Bianca povestește:
După ce am mai stat la povesti, am plecat la Ana,în camera sa dorm cu ea. Am văzut ca doarme și m-am întins lângă ea. După ceva timp, am adormit.
Ana povestește:
M-am trezit și am văzut ca Bianca, încă doarme. Am coborât în living, unde era Marina.
Ana: Neața.
Mariana: Bună Ana,cum ești?
Ana: Nu sunt bine.(am început sa plâng)
Mariana: Ce s-a întâmplat?
Ana: M-a părăsit. A plecat.
Mariana: O sa se întoarcă. Nu te-a părăsit.
Ana: De 3 zile nu știu nimic de el.
Mariana:O sa vina.
Ana: Ma îndoiesc ca mai vine. Sigur am fost doar o aventura pentru el.
Mariana: Nu mai zice asta. Marko, chiar ține la tine.
Ana: Ține pe naiba. Eu nu contez pentru nimeni. Sunt doar Ana,o povara pentru toți.
Mariana: Ana, tu ești ca fata mea. Încetează sa zici prostiile astea.
Ana: Pot sa te întreb ceva?
Mariana: Normal.
Ana: Eu n-am avut o familie adevărată niciodată. Mama mea, nu mă iubea deloc. Te-ar deranja dacă ti-as spune mamă?
Mariana: Ma bucur dacă mi-ai zice asa. Sa am doua fete.
Ana: Bine mamă. Este prima oara când zic mamă și chiar o zic din suflet.
Mariana: Toată viata o sa fiu de partea voastră.
Ana: Bine.
Maria:Neața.
Mariana:Neața.
Maria: Ana, esti bine ?
Ana: Sunt perfect.
Maria:Știu ca minți.
Ana: Atunci de ce ma mai întrebi?
Maria: Vreau doar sa fii bine.
Ana: Când dormeai cu logodnicul meu, voiai sa-mi fie bine? Sau când ai făcut baie cu el?
Maria:Știu ca am greșit.
Mariana:Din câte am înțeles, tu tot greșești și tot zici ca vrei sa fii aproape de Ana, dar nu se vede.
Maria: Știu ca am greșit și cred ca mi-am primit pedeapsa. Bianca, m-a bătut și după m-a scos la produs.
Mariana: Bine ti-a făcut. Dacă eram în locul Anei, te lăsăm acolo.
Maria: Vreau sa-mi îndrept greșelile.
Ana: Este târziu.
Ana povestește:
M-am ridicat de la masă și am ieșit în curte. Am început sa ma plimb printre flori și sa plâng.
Don povestește:
M-am trezit și am coborât în living. Am văzut ca Mariana, ii ținea o teorie Mariei, pentru tot ce i-a făcut Anei.
Don: Unde e Ana?
Mariana: Cred ca este în curte.
Don: Ok.
Am ieșit în curte și am văzut-o pe Ana, plimbându-se între trandafiri.
Don: Hei. Ești bine?
Ana: Nu Don.
Don: Nu mai plânge. O sa se întoarcă.
Ana: Ma îndoiesc. Chiar m-am atașat de el, adică m-am îndrăgostit, el putea măcar sa dea un mesaj și sa zică ca este bine. Atât, nimic altceva.
Don: Are treaba.
Ana: Serios? Treaba? Durează 5 secunde sa scrie ca e bine. Nu-l interesează de mine, am fost doar o aventura pentru el.
Don: Nu spune asta. Nu e asa.
Ana: Ba da.
Don: Uite ce soare e. Hai sa ne așezăm la masă aici, sub umbrela sa stam de vorba.
Ana:Bine.
Ne-am așezat la masă, iar Mariana,ne-a adus câte un suc de fructe și s-a așezat și ea la masă.
Ana: Viata asta mi-a dat palma după palma. Dumnezeu nu tine cu mine, nu a ținut niciodată. Am fost bătută, violata, sechestrată,iar acum când credeam ca totul este bine, am fost abandonată.(am spus plângând)
Don: Nu e asa. Marko, sunt sigur ca ține la tine; dacă si-a bătut joc de tine, eu îl bat.
Ana: Nu are rost. Cred ca este cazul sa plec. Măcar știu un lucru. O sa fiu doar eu și Aliss, si știu sigur ca nu mai încurc pe nimeni.
Mariana: Nu pleci.
Ana: Mamă, nu vezi ca nu contez pentru nimeni?
Mariana: Pentru noi toți contezi.
Don: Dacă nu contai, nu eram de acord sa vii aici, știind ca ești căutată și pot ajunge la pușcărie și eu, dacă te găsește cineva aici.
Ana:Poate ai făcut-o din obligație, ca eu l-am salvat pe Marko.
Don: Nu e adevărat și știi bine asta.
Ana: Sunt o povara. La 22 de ani, am pierdut o sarcina,am probleme cu ficatul, stau pe pastile.
Don: Nu ești o povara. Ana, te rog,nu mai zice asa. Hai sa ne calmam și sa gândim pozitiv.
Ana: Bine.
Don: De când ii zic mamă?
Ana:De azi. Am întrebat-o și a zis ca e fericita dacă ii zic asa.
Don: Ma bucur. Știi ca și mie îmi poți zice tată, da?
Ana: Bine tată.
Don: Asa fata mea. Uite cine s-a trezit. Graviduta noastră.
Bia: Ce faceți?
Mariana: Stai jos, stăteam și noi de vorba.
Bia: Ana, esti bine ?
Ana:Încerc.
Bia: Ești puternica, poți sa fii bine.
Ana: Încerc.
Bia: Asa sis.
Ana: Mamă, eu ce naiba am voie sa mănânc?
Bia:Mamă?
Ana:Te deranjează ca ii zic asa?
Bia:Cum sa ma deranjează. Ma bucur.
Ana: Bine.
Mariana: Iubita mea, ai voie doar fierturi deocamdată. Fără zahăr, fără grăsimi și sare.
Ana: Mâncare de spital. Măcar ciocolata am voie?
Mariana: Nu.
Ana: Superb.
Mariana: Ti-am pregătit niște orez cu piept de pui, fiert.
Ana: Fara sare?
Mariana: Da, fata mea.
Bia: Pastilele le-ai luat?
Ana:Da
Bia: Ma duc sa ma uit în cutie?
Ana: Poți sa te uiți, sa vezi.
Bia:Bine. Hai în living sa mâncăm.
Am întrat în living, iar Mariana,a pus masa. După ce am mâncat, am stat de vorba.
Mariana:Uite ce fete frumoase are mama.
Bia: Cele mai frumoase.
Razvan: Și cele mai puternice.
Ana: Pe dracu.
Don: Ești puternica.
Ana: Nu credeam ca pe mine poate sa ma doboare un bărbat.
Don: Marko,ține la tine.
Ana: Atunci de ce nu sună?
Maria: Eu cred ca nu te iubește, dacă te iubea nu pleca.
Bianca povestește:
Când am auzit ce a zis Maria, m-am ridicat si i-am tras o palma.
Bia:Marș la tine în camera,ca te calc în picioare. Curva dracu.
Don: Fetita asta este proasta ?
Razvan:Eu o bat.
Mariana: Bia, nu ai voie sa te enervezi. Stai jos ca ma duc eu la ea.
Don: Ana, nu o baga în seama.
Ana: Ma duc la mine in camera.
Mariana povestește:
M-am dus la Maria, care plângea.
Mariana: Ce naiba a fost aia?
Maria: Țin cu sora mea.
Mariana: Mie mi se pare ca vrei sa o bagi în mormânt.
Maria: Nu e adevărat.
Mariana: Cum ți-ai permis sa zici asa ceva ? Nu vezi în ce hal e?
Maria: Vreau sa fiu de partea ei.
Mariana: Serios ? Sa vezi ce ajungi tu înapoi la arabi
Am ieșit de la ea din camera si m-am dus înapoi in living.
Mariana: Cine a zis sa fie adusa aici?
Bia: Ana.
Mariana: Sa o duceți înapoi la arabi.
Razvan: Nu trebuie. O omor.(am luat pistolul și m-am plecat spre camera Mariei,iar restul fugeau după mine sa ma țină)
Razvan: Ascultă-mă bine, te omor.
Don: Răzvan, las-o.
Razvan: Cum sa-i zici asa ceva ?
Mariana: Hai sa-l scoatem de aici.(Don, l-a luat pe sus și l-a scos din camera)
Bia:Avem o problema.
Don: Ce ?
Bia:Am fost la Ana, în camera și......

Iubirea cere sacrificii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum