Dracula

Capitolul 5

Scrisoare adresată de domnişoara Mina Murray domnişoarei Lucy Westenra.

         Draga mea Lucy, Iartă-mi lunga tăcere, dar am fost pur şi simplu copleşită de treabă. Viaţa unei asistente de institutoare este istovitoare câteodată. Ard de nerăbdare să fim împreună pe malul mării, unde să putem pălăvrăgi după pofta inimii, clădind castele în Spania. Am muncit din greu în ultima vreme pentru că vreau să-l ajut pe Jonathan în profesia lui, învăţând cu multă asiduitate stenografia. Când vom fi căsătoriţi, vreau să fiu capabilă să lucrăm împreună, să iau note stenografiate, iar el ţine un jurnal stenografic, în călătoriile sale îndepărtate. Când voi ajunge la tine, voi ţine şi eu un astfel de jurnal, nu unul scris înghesuit şi în grabă, ci un jurnal în care să depăn pe larg tot ce-mi trece prin cap. Nu cred că ar putea fi prea interesant pentru altcineva, dar nici nu-l scriu cu asemenea intenţii. Poate că într-o zi am să i-l arăt lui Jonathan, dacă vreun pasaj dintr-însul o să merite; în realitate însă este un caiet de exerciţii. Voi încerca să procedez asemenea femeilor-reporter: să iau interviuri, să descriu şi să încerc să-mi reamintesc conversaţiile.

         Mi s-a spus că, dacă ai puţină practică, poţi să rememorezi tot ce s-a petrecut sau tot ce ai auzit vorbindu-se într-o zi. În sfârşit, vom vedea. Când ne vom întâlni, îţi voi vorbi despre micile mele planuri. Tocmai am primit câteva rânduri de la Jonathan, din Transilvania. E bine şi se va întoarce cam peste o săptămână. Sunt nerăbdătoare să aflu toate noutăţile. Trebuie să fie foarte plăcut să vezi ţări străine. Mă întreb dacă vom călători într-o zi împreună, vorbesc de Jonathan şi de mine. Orologiul a bătut orele zece.

         La revedere, cu drag, Mina.

         Când îmi vei scrie, povesteşte-mi toate noutăţile. De multă vreme nu mi-ai mai spus nimic. Aud nişte zvonuri, mai cu seamă despre un tânăr chipeş şi înalt, cu părul cârlionţat!

         Scrisoare de la Lucy Westenra către Mina Murray Chatham Street 17

         Miercuri.

         Scumpă Mina, Trebuie să-ţi spun că eşti tare nedreaptă când mă tratezi de corespondentă infidelă. Ţi-am scris în două rânduri, de când ne-am despărţit, pe când tu mie mi-ai scris numai de două ori. De altfel, n-am nimic să-ţi spun. Într-adevăr, nimic interesant. Londra este foarte agreabilă în acest sezon şi ieşim deseori să vedem galeriile de pictură sau să ne plimbăm, pe jos sau călare, prin parc. Cât priveşte tânărul înalt şi cârlionţat, presupun că trebuie să fie acela care m-a întovărăşit la ultimul concert. Cineva, cu siguranţă, nu şi-a ţinut gura. Tânărul se numeşte Holmwood. Vine deseori să ne vadă şi se înţelege de minune cu mama; au multe subiecte comune de conversaţie. Am mai cunoscut cu ceva vreme în urmă un bărbat care ar fi fost făcut pentru tine, dacă între timp nu te-ai fi logodit cu Jonathan. Este o partidă excelentă, frumos, bogat şi de familie bună. E medic priceput. Şi, închipuie-ţi! Are numai douăzeci şi nouă de ani şi un imens azil de nebuni pe cap. Domnul Holmwood mi l-a prezentat şi de atunci ne vizitează deseori. Cred că este unul dintre oamenii cei mai hotărâţi pe care i-am văzut vreodată şi totodată cel mai calm. Pare absolut imperturbabil. Îmi închipui ce putere extraordinară trebuie să exercite asupra pacienţilor săi. Are curiosul obicei să te privească drept în ochi, ca şi cum ar încerca să-ţi ghicească gândurile. A încercat şi cu mine, cât a izbutit mai bine, dar mă pot lăuda singură că şi-a găsit naşul. Ştiu asta din oglindă. Te-ai străduit vreodată să-ţi analizezi singură chipul? Eu, da, şi pot să te asigur că nu-ţi pierzi timpul de pomană şi că-ţi dă mai multă bătaie de cap decât ţi-ai fi închipuit înainte de a încerca. Doctorul pretinde că-i furnizez un caz psihologic neobişnuit, ceea ce, cu modestie, gândesc şi eu. Într-adevăr, arăt prea puţin interes faţă de găteli, ca să fiu în stare să-ţi descriu noile mode. Ţoalele mă plictisesc. Acestea sunt toate noutăţile. Mina, ne-am spus toate secretele una alteia, încă de când eram copii; am dormit la un loc şi am mâncat împreună, ne-am împletit râsul şi plânsul, iar acum vorbesc şi nu mai termin şi aş vrea să-ţi tot vorbesc. Oh, Mina, nu poţi să ghiceşti? Îl iubesc. Roşesc când îţi scriu, fiindcă, deşi am convingerea că şi el mă iubeşte, încă nu mi-a spus-o. Dar, oh, Mina, eu îl iubesc; îl iubesc! Iată, asta o să-mi facă bine. Aş vrea să fim împreună, scumpa mea, la gura focului, în cămăşi de noapte, aşa cum stăteam noi; atunci aş încerca să-ţi explic ceea ce simt. Nu ştiu cum m-am apucat să-ţi scriu toate acestea chiar ţie. Mi-e teamă să mă opresc, căci atunci aş rupe scrisoarea, pe de altă parte, nu-mi vine s-o termin, fiindcă vreau să-ţi povestesc totul. Scrie-mi numaidecât şi spune-mi tot ce crezi despre asta. Mina, trebuie să mă opresc. Noapte bună. Binecuvântează-mă în rugăciunile tale şi, dragă Mina, roagă-te pentru fericirea mea.