Dracula

Capitolul 24

Jurnalul fonograf al doctorului Seward, vorbit de Van Helsing.

         Pentru Jonathan Harker.

         Dumneata urmează să rămâi cu scumpa doamnă Mina. Noi vom pleca în cercetare, dacă o pot numi astfel, deoarece nu e o cercetare propriu-zisă, din moment ce cunoaştem de pe acum anumite lucruri şi avem nevoie de confirmare. Dar rămâi şi ai grijă de dânsa astăzi. Aceasta este datoria dumitale cea mai înaltă şi mai sacră. Astăzi el nu mai poate fi aici. Am să-ţi spun şi dumitale ceea ce le-am spus şi celorlalţi, ca să ştii ce ştim şi noi patru. Duşmanul nostru a plecat, s-a înapoiat la castelul său din Transilvania. E inteligent, chiar foarte inteligent! Ştie că partida lui de aici e pierdută şi astfel s-a hotărât să se întoarcă acasă. A găsit un vapor care merge pe drumul pe care a venit el şi s-a urcat pe acest vapor. Acum va trebui să descoperim vaporul şi destinaţia. După aceea ne vom întoarce şi vă vom spune tot. Atunci te vom mângâia pe dumneata şi pe sărmana doamnă Mina cu noi speranţe. Căci dacă te gândeşti mai bine, nu am pierdut toate speranţele. Fruntea sus, stimate soţ al doamnei Mina! Bătălia abia a început şi până la sfârşit vom câştiga, tot atât de sigur cum se află Dumnezeu acolo sus, păzindu-şi copiii. De aceea, fiţi foarte liniştiţi până la întoarcerea noastră.

         Van Helsing.

         Jurnalul lui Jonathan Harker

         4 octombrie. După ce i-am citi Minei mesajul lui Helsing la fonograf, biata fată a devenit mult mai senină. Certitudinea că Dracula nu se mai afla în ţară a mai liniştit-o, iar pentru ea liniştea înseamnă putere. Iar mie mi se pare aproape de necrezut că pericolul cel cumplit nu mai este la doi paşi de noi. Până şi propria mea experienţă înfiorătoare în castelul Dracula mi se pare un vis de mult uitat.

         Vai! Cum aş putea să nu cred! În timp ce astfel de gânduri îmi trec prin minte, privirea îmi cade asupra cicatricei roşii de pe fruntea albă a bietei mele iubite. Atât timp cât semnul va rămâne acolo, nu poate fi vorba de uitare.

         Ziua zboară mai repede decât aş fi crezut vreodată. Acum sunt ceasurile trei.

         Jurnalul Minei Harker

         5 octombrie, 5 p.m. Relatarea întrevederii noastre. Prezenţi: Profesorul Van Helsing, lordul Godalming, doctorul Seward, domnul Quincey Morris, Jonathan Harker, Mina Harker.

         Doctorul Van Helsing a vorbit despre măsurile luate în timpul zilei pentru descoperirea vaporului pe care evadase contele Dracula şi destinaţia acestuia.

         — Deoarece ştiam că el doreşte să se întoarcă în Transilvania, eram sigur că va trece prin gurile Dunării sau printr-un port la Marea Neagră, deoarece pe acolo a venit. În faţa noastră se întindea un gol demoralizant. Omne ignotum pro magnifico30, şi astfel, cu sufletul întristat, am pornit să aflăm ce vapor a plecat spre Marea Neagră în noaptea trecută. Se află pe o corabie cu pânze, deoarece doamna Mina ne-a spus că se întindeau pânzele. Or, aceste vapoare nu sunt atât de importante ca să figureze pe lista plecărilor din Times şi, astfel, la sugestia lordului Godalming, ne-am dus la Lloyd, unde sunt trecute toate corăbiile care pleacă, oricât de mici ar fi. Acolo am aflat că doar o singură corabie cu destinaţia Marea Neagră a plecat în timpul fluxului.

         Aceasta este Ţarina Ecaterina, care a plecat de la cheiul Doolittle spre Varna şi de acolo spre alte porturi în susul Dunării. „Bun, am spus, acesta este vasul pe care se află contele.” Şi astfel, am pornit spre cheiul Doolittle şi am găsit un om într-o barcă de lemn atât de mică, încât omul părea mai mare decât ea. L-am întrebat despre planurile Ţarinei Ecaterina. Omul înjura întruna, era stacojiu la faţă şi vorbea tare, dar nu avea suflet rău.