Bi curious|| Jikook

Capitolul 33

-Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește, murmură Jimin rupând petalele unei flori.

-Te iubește, confirmă Jungkook îndreptându-și atenția spre blondul care se bosumflase.

-Mai devreme mi-ai spus să tac și ai țipat la mine, se alintă și Jungkook oftează.

-Pentru că mi-ai povestit cum aproape te-a sărutat imbecilul ăla pe gură, de aceea, explică Jungkook.

-Tu mi-ai spus să îți povestesc tot și să nu-ți mai ascund nimic din ce se întâmplă. Tu zici ceva, apoi tot ție nu-ți convine.

-Am fost gelos....Dar mi-a părut rău că am țipat și apoi mi-am cerut scuze, ți-am cumpărat flori și îți și gătesc paste cu creveți. Ce vrei să mai fac să mă ierți, întreabă șatenul și Jimin își împreunează brațele la piept și își întoarce privirea într-o parte, prefăcându-se mai supărat decât era de fapt.

-Nu știu... poate... poate să mă săruți? Se alintă blondul și Jungkook zâmbește.

-Poate dacă vii mai aproape, o voi face, rânjește și Jimin se ridică ușor, mergând ca și când nu ar fi foarte foarte interesat de ce urma să se întâmple.

-Presupun că acum e destul de aproape, șoptește, continuând să-i evite privirea, când ajunge la doar câțiva centimetri de el.

-Nț... Nu chiar, rostește pe un ton nemulțumit.

-Dar acum, întreabă făcând un pas spre el.

-Nu e suficient.

-Acum? Continuă să se apropie de el dar Jungkook era nemulțumit.

Și-a îndreptat privirea spre șaten când corpurile lor s-au lipit și s-a încruntat când l-a văzut rânjind.

-Ce nemerni- încearcă să spună dar sărutul lui Jungkook îl întrerupe.

-Mă înnebunești. De aceea sunt atât de gelos... Nu suport gândul că altcineva ar putea să-ți sărute buzele, să te guste așa cum eu o fac. Doar eu am voie, murmură Jungkook printre săruturi și Jimin zâmbește.

Icnește ușor când Jungkook îl ridică în brațele sale și îl așază pe blatul de bucătărie, continuând să-l sărute și să-l atingă.

-Urăsc că trebuie să spun asta dar trebuie să ne oprim. Yoongi hyung vine la noi și ar trebui să ajungă în orice clipă, anunță Jimin și Jungkook oftează apoi se oprește, îndepărtându-se de el.

-De data asta ai scăpat, dar mai târziu nu te mai salvează nimeni, rostește pe un ton grav și Jimin chicotește.

-De abia aștept, admite făcându-i cu ochiul.

-Știi... dacă vine Yoongi hyung, de ce nu îl invităm și pe Hobi hyung? Îmi e tare dor de el și sincer îmi e foarte dor de noi patru împreună.

-Îi scriu acum. Și mie îmi e dor de el, l-aș accepta cu tot cu Taehyung, afirmă și Jungkook râde. Ciudat, murmură Jimin și șatenul își îndreaptă atenția spre el.

-Ce e?

-M-a întrebat dacă vine și hyung, spune încruntându-se.

-De ce a întrebat?

-Habar n-am. Oare s-au certat?

-Ei doi? Niciodată. Probabil era doar curios.

-Se poate... Oricum a zis că vine și mai important de atât...  E singur, Taehyung cică e plecat cu afacerea lui.

-Nu ar putea să plece definitiv?

-Asta mă întreb și eu. Nu-mi place deloc de el. Sincer eu l-aș vedea pe Hobi hyung cu altcineva.