Bi curious|| Jikook

Capitolul 34

Încerca de atâtea minute să-și facă curaj dar tot ce reușise era să-l privească dând câteva pahare peste cap.

Arăta al naibii de incitant. Cămașa neagră pe care o luase din dulapul lui Jungkook îi venea ușor largă, lăsându-i clavicula la vedere iar asta îl făcea pe Hobi să-și piardă puțin concentrarea, fiind complet captivat de gâtul său, de pielea lui expusă într-un mod atât de sfidător.

Nu credea că o făcea intenționat dar deși nu își dorea, Yoongi îl amețise complet.

Avea în gând să-l seducă, chiar își făcuse un plan, dar din momentul în care au rămas singuri la masă, tot curajul lui a dispărut și în loc să-l seducă el pe Yoongi, situația părea că e invers, fiind că el se simțea complet sedus și incitat de prietenul său cel mai bun, deși acesta nu făcea nimic.

Privirea lui părea schimbată, mai suavă și mai intensă decât era de obicei iar Hobi se simțea intimidat de el, astfel că rămăsese tăcut de la începutul serii.

-Ringul de dans e în flăcări, afirmă Jimin gâfâind, în timp ce se sprijinea de Yoongi care a zâmbit văzându-l.

-Suntem cei mai buni dansatori din Seul, zâmbește Jungkook așezându-se în spatele lui Hobi, strângându-l ușor în brațe.

-V-ați cam încins, râde Yoongi și privirea îi este captivată de Jimin care arăta absolut răvășitor. Chipul lui era ușor transpirat și obrajii rozalii. Câteva fire de păr blond se lipiseră de fruntea sa dar le-a dat la o parte printr-o mișcare scurtă, eliberându-și complet fruntea.

-Câteodată îmi iei răsuflarea, Park. Cum să arați așa? Spune privindu-l admirativ și Jimin zâmbește.

-Asta aș fi vrut să spun și eu dar prietenul tău mi-a luat-o înainte, aude și se întoarce brusc dând peste tânără blondă care îl privea cu interes. Sper că nu te superi dar te-am văzut mai devreme când dansai și nu mi-am putut lua ochii de la tine, rostește zâmbind și Jimin o privește ușor jenat.

-La fel și eu, admite Jungkook și apare imediat în spatele lui Jimin, înconjurându-i pieptul cu brațul și așezându-și subtil mâna pe unul dintre pectoralii săi.

-Prietena mea te-a observat destul de mult, recunoaște fata chicotind și îi face semn șatenului către prietena sa care îi salută scurt de la masă. Poate mai stăm puțin de vorbă și ne cunoaștem mai bine, propune blonda și Jungkook zâmbește, întorcându-și privirea spre Jimin care deja se uita la el.

Aproape că îl sorbea din priviri și cu greu s-a abținut să nu-l sărute chiar în acel moment.

Simțindu-i energia, Jimin doar a înghițit în sec și și-a lăsat privirea către brațul șatenului care îl ținea cu atâta posesivitate.
Nu putea nega, iubea posesivitatea lui Jungkook, felul în care își lipea trupul de al său de fiecare dată când cineva se apropia prea mult, surâsul său când îi îndepărta pe ceilalți de lângă el, rânjetul său când într-un final, rămâneau doar ei doi.

-Nu se poate, drăguțo. Îmi pare rău, rostește serios și fata se încruntă.

-Aveți relații, întreabă curioasă.

-Da, rânjește Jungkook și își întoarce din nou privirea spre Jimin, lăsând un sărut scurt pe obrazul lui. El e iubitul meu.

Inima lui Jimin a tresărit și mii de fiori i-au străbătut trupul, făcându-i brațele să amorțească.
Nu a îndrăznit să scoată vreun sunet ci doar a rămas nemișcat în brațele lui Jungkook.
Nici nu era nevoie să facă ceva sau să spună ceva, totul era clar. Fata înțelesese deja ce se întâmpla și doar privea cum Jimin se îmbujorase ușor, devenind timid.