Bi curious|| Jikook

Capitolul 45

Era după-amiază și soarele bătea puternic în parbriz, făcându-l să se încrunte din când în când. Plecase cu doar o oră în urmă și nu mai avea mult până ajungea.
Emoțiile începuseră însă să-l copleșească și efectele deveniseră deja fizice. O stare de greață îl acaparase iar stomacul îl durea destul de puternic.
Probabil lipsa somnului odihnitor și starea de agitație îi făceau rău.
Cu toate acestea nu avea de gând să facă vreun pas înapoi.
Voia să fie cu adevărat liber și asta nu se putea întâmpla fără să recunoască adevărul în fața părinților săi. Avea nevoie să fie onest, avea nevoie să se elibereze de greutatea asta pe care o purtase atâția ani pe umeri.
Secretul ăsta îl consumase atât de tare. Secretul ăsta îl împinsese către atâtea alegeri nepotrivite, către atâtea situații neplăcute care i-au făcut atât de mult rău.
De teama că va pierde iubirea părinților săi, a ales să mintă și să se mintă crezând că așa va ține situația sub control.
Nu doar că totul a scăpat de sub control, dar alegând să mintă, și-a făcut mult rău și mai dureros de atât... l-a rănit pe îngerul său.

Nu știa dacă Jimin va mai avea vreodată încredere în el dar nu se putea opri din a spera că băiatul îi va mai da o șansă, că îl va ierta și că se va întoarce la el.

Avea atâtea să-i spună iar regretul că nu i-a mărturisit adevărul despre tot ce trăiseră și adevăratele lui sentimente îl frustra atât de tare.

A oftat când a oprit mașina în fața casei sale.
O emoție puternică îi apăsa pieptul iar durerea din stomac se accentuase.

A vrut să coboare dar durerea din stomacul său devenise mai puternică și a rămas în mașină pentru încă câteva minute până s-a calmat.

Știa că urma să fie greu... Poate ca mama lui va reacționa ok dar cu siguranță tatăl său nu. După felul în care a reacționat atunci, Jungkook a mai încercat să-i vorbească de câteva ori și de fiecare dată, tatăl său devenea și mai agresiv iar asta îl speria.
Tatăl său nu era niciodată așa dar când subiectul ăsta se deschidea... pur și simplu o lua razna.

A tras aer profund în piept și a coborât din mașină. Nu avea de gând să se mai ascundă indiferent ce avea să se întâmple.

A înaintat spre casă și a sunat la sonerie când a ajuns. În doar câteva clipe, ușa i-a fost deschisă de mama sa care s-a aruncat în brațele sale de cum l-a văzut.

-Iubirea mea mică! Zâmbește femeia și Jungkook o strânge mai tare în brațe. Avea nevoie de putere și mama lui mereu îi dădea toată puterea de care avea nevoie.

-Ce faci, rostește zâmbind și ochii femeii încep să lucesc.

-Pregăteam ceva bun de mâncare, mă bucur că ai venit să mănânci cu noi.

-Mulțumesc, mamă, dar de fapt am venit pentru mai mult de atât. Tata e acasă, întreabă mușcându-și buzele agitat.

-Da, s-a întâmplat ceva? Chipul femeii devenise dintr-o dată îngrijorat.

-Da...Putem să intrăm?

-Sigur, puiule, rostește femeia și intră în casă urmată de fiul ei.

Au intrat împreună până în bucătărie unde Jungkook l-a văzut pe tatăl său chinuindu-se să toace niște legume.

-Bună, tată, salută băiatul și tatăl său tresare dar se întoarce bucuros către el și își copilul în brațe.

-Băitul meu frumos, murmură bărbatul și emoțiile lui Jungkook cresc și-l strânge cu mai multă putere în brațele sale.

Era complet năucit de sentimentul de iubire al tatălui său și se gândea cu teamă că după... totul se va schimba.

-Tată, o să mă iubești la fel mereu, întreabă șoptit și bărbatul râde.