Bi curious|| Jikook

Capitolul 42

Cu aproximativ 4 ani în urmă
(perspectivă Jungkook)

Am zâmbit pornind un alt documentar despre animale și m-am așezat mai confortabil în scaunul meu. Iubeam să fac asta și aș fi făcut asta pentru tot restul vieții mele. Nimic nu era mai plăcut sau mai confortabil decât să stau în scaunul meu și să privesc documentare.

-Jungkook, te-ai trezit, întreabă mama intrând în camera mea după ce bate în treacăt la ușă.

Tresar surprins și răsuflu cu greu înainte să opresc documentarul și să mă întorc către ea.  O privesc atent câteva secunde iar ochii ei mari și inocenți mă fac să zâmbesc.

-De ce mai bați?

Mă amuza deja atât de tare că de fiecare dată făcea același lucru. Bătea la ușa doar de dragul de a bate, dar nu aștepta niciodată acordul meu.

-Cum să nu bat, iubire? E vorba despre intimitatea ta, spune și pufnesc în râs.

-Ce figură ești, jur. Știi că pentru respectarea intimității mele, teoretic ar trebui să bați la ușă apoi să aștepți acordul meu pentru a intra?

-Știu dar n-am răbdare, iubire mică, rostește zâmbind și se așază pe pat uitându-se cu ochi mari la mine.

E adorabilă, nici n-ai cum să nu o iubești.

-Ce vrei, întreb chicotind.

-Nu că "ce vrei", mucosule, sunt mama ta. Eu te-am făcut, ar trebui să mă respecți mai mult, spune încruntându-se dar tonul ei doar mă face mai tare să râd.

-Bine, ființă care mi-ai dat viață, ce dorești?

-Doresc să-l scoți pe Pannie la plimbare pentru că mai am de scris ultimul capitol din carte până să mă apuc de pregătirile pentru cina festivă.

-Mamă, e câinele tău, nu vreau să-l scot afară. Și mai important de atât, nu vreau să ies azi din casă.

Mă plângeam exact ca un plod răsfățat, știam asta, dar uram când trebuia să ies din casă. Nu-mi plăcea afară, nu-mi plăceau oamenii și detestam să interacționez cu ei. Îmi era teamă, mă simțeam anxios și stresat deci era un mare NU.

-În primul rând e câinele nostru-

-Ba nu! E câinele tău și e obraznic și mă enervează și nu vreau să îl scot afară.

-Kookie, te rog!

-Nu, mamă, nu am chef să ies azi.

-De ce? Jungkook, serios că ar trebui să vorbim despre asta... Stai toată ziua în casă și de fiecare dată când e vorba despre ieșit reacționezi așa.

-Da, pentru că tot timpul sunt obligat și nu înțeleg de ce.

-Ai 18 ani, Jungkook. Ceilalți tineri de vârsta ta sunt atât de activi și sociabili.

-În primul rând am împlinit 18 ani cu o lună în urmă deci sunt încă copil, în al doilea rând ce treabă am eu cu ceilalți?! Și ce, eu nu sunt activ? Am văzut până acum 3 documentare și uite că e de abia 10 dimineața.