Bi curious|| Jikook

Capitolul 37

-Te rog, spune băiatul privindu-l cu ochi mari și Jimin oftează continuând să-și scrie proiectul pe care trebuia să îl trimită chiar în câteva ore. Era foarte important să-l trimită. Acel proiect reprezenta nota la una dintre cele mai grele examene pe care nu reușise să îl ia în vară. Nu-și permitea să greșească ceva.

A continuat să fie atent la ce făcea, mușcându-și interiorul obrazului concentrat și ignorându-l total pe Jungkook care stătea aproape lipit de el, continuând să-l privească cu ochi mari în încercarea de-al convinge să-i îndeplinească dorința.

-Te rog, spune din nou și Jimin îl privește cu coada ochiului apoi trage aer în piept, încercând atât de tare să nu se enerveze.

-Ți-am zis deja că nu și că e cea mai mare tâmpenie pe care mi-ai spus-o, îl repede și Jungkook se îmbufnează.

-De ce ești așa? Au trecut 2 luni în care am fost cuminte, te-am ascultat, mi-ai zis să îți dau spațiu și ți-am dat, am dormit singur, deși mi-a fost greu... Chiar m-am comportat frumos, am făcut tot ce mi-ai zis și acum vin și eu să te rog ceva iar tu te comporți așa urât, se plânge băiatul și Jimin salvează pagina la care lucrase și se întoarce brusc spre el, speriindu-l.

-Eu chiar încerc să-mi dau seama dacă creierul tău și-a dat eroare singur de vii cu tâmpenia asta la mine, spune serios și Jungkook se încruntă.

-De ce e o tâmpenie? Hmm? De ce?

-Pentru că e. Nu ești pregătit pentru așa ceva.

-De unde știi tu că nu sunt pregătit? Nu e ca și cum e pentru prima dată când spun îmi doresc asta. De ce nu poți să fii și tu un prieten bun și să mă susții? Nu-ți cer prea mult. Tot ce vreau e să mă susții și să mă ajuți, nimic mai mult.

-Jungkook, mergi și bea o cafea liniștit sau un ceai, apoi dormi și ai să vezi că lucrurile se vor așeza altfel în mintea ta.

-Ce om rău, jur. Sunt foarte dezamăgit de tine, Park Jimin, rostește supărat și Jimin râde.

-E normal să fii și dezamăgit în viață, spune zâmbind și Jungkook se ridică de pe locul său, îndreptându-se spre ușă. Mergea ușor, trăgând de timp, în speranța că poate Jimin se va răzgândi. Să închizi și ușa când ieși, adaugă Jimin și Jungkook se încruntă, aruncând cu pachet de șervețele, de pe dulap, în el.

-Om rău, murmură și iese când Jimin începe să râdă puternic.

A continuat să râdă preț de câteva momente gândindu-se cât de nebun era Jungkook încât să vrea să facă așa ceva...
Ce-i drept Jungkook mereu voia să încerce chestii noi dar asta în acel moment părea prea mult chiar și pentru el.
Dar cine știe... poate era doar plictisit având în vedere că ultima perioadă fusese foarte liniștită pentru ei.
După acea zi în care au făcut baie împreună, relația lor se schimbase, dar nu neapărat în rău.
Erau mai rezervați iar Jungkook părea că înțelesese că Jimin are nevoie de o pauză, așa că făceau totul împreună dar la nivel de prieteni.
Deși la început fusese greu, pentru că Jungkook tot încerca să se apropie de el, să-l strângă în brațe și să-l sărute, a înțeles în cele din urmă că pentru Jimin nu era confortabil, așa că s-a oprit.
După aceea totul a devenit mult mai comod pentru Jimin care a reușit să respire într-un sfârșit și să-și ia timpul necesar pentru a se gândi și pentru a reflecta asupra vieții sale.

A oftat când atenția i-a fost captată din nou de ecranul laptopului și a revenit la corectatul proiectului, devenind din ce în ce mai concentrat.

-M-am gândit, spune Jungkook dintr-o dată dând buzna în camera blondului care tresare speriat înjurând scurt.