Bi curious|| Jikook

Capitolul 11

Rămași singuri, cei doi s-au privit câteva secunde și au râs când au realizat că amândurora li se păruse ciudat momentul de mai devreme.

-E ceva ciudat între ei, afirmă Jimin zâmbind.

-Poate se plac, continuă Jungkook prompt iar Jimin înghite în sec încercând să-și păstreze gândurile doar pentru el.

Ar fi vrut să spună ceva, ar fi vrut chiar să aducă discuția despre ce se întâmplase cu o seară în urmă dar a rămas tăcut. Era mai bine așa.

-Mm... Ce faci în seară asta, întreabă blondul dintr-o dată.

-Nu prea multe, cred că mă uit la un film sau ceva de genul ăsta. Mi-ar prinde bine puțină odihnă.

-Eu aș cam avea planuri și- încearcă Jimin să spună, dar continua să vorbeasă întrerupt pentru că nu știa cum ar fi trebuit să-i spună că trebuie să plece.

-Du-te, hyung. Nu-ți face griji pentru mine. Sunt ok, afirmă Jungkook zâmbind.

-Dacă vrei să rămân cu tine, doar spune și anulez totul.

-Nu, hyung, stai liniștit, confirmă băiatul iar Jimin se ridică și merge în camera lui pentru a se pregăti.

L-a privit și pentru o secundă s-a întristat când a realizat că Jimin avea dreptate. Tot ce se întâmplase între ei fusese doar o greșeală. În plus asta le afecta prietenia și chiar nu ar fi vrut ca pritenia lor să se strice din cauza unei atracții care a apărut dintr-o dată și care cel mai probabil era alimentată de curiozitatea lui permanentă. Probabil faptul că nu a avut niciodată un contact cu un băiat îl făcea curios în legătură cu asta.
Știa că ei doi au dorințe diferite, sunt diferiți iar o relație bazată strict pe sex nu aducea nimic bun pentru niciunul dintre ei.
Știa că ar trebui să renunțe la toată povestea asta cu Jimin.

Trecuseră mai bine de 20 de minute și a  tras aer în piept când a auzit ușa de la camera sa deschizându-se, dar s-a înecat când privirea i-a fost captată de blondul care ieșise aranjat din camera sa. O simplă privire de-a lui, simplu fapt că l-a văzut și că arăta atât de bine i-a luat respirația. Camera s-a umplut imediat de parfumul lui și mirosul cireșelor amare l-a amețit pentru o secundă.
A încercat să respire și să se calmeze ....
.
.
.
La dracu cu tot ce spusese până atunci.
Jimin îl amețea cu totul și oricât ar fi vrut, nu putea ignora senzația pe care o avea privindu-l. Tot corpul său părea activat de prezența blondului.

Nu s-a putut abține și și-a plimbat privirea pe trupul său parcă sculptat. A tras aer în piept concentrându-se să nu saliveze. Nici nu știa la ce să se uite prima dată. La chipul lui superb și la buzele alea pe care le-ar devora pe loc, la cămașa aia albă care îi cădea ușor pe umeri, lăsându-i clavicula descoperită sau la pantalonii lui negri care îi capturau coapsele conturate care îi transportau mintea într-o zonă periculoasă care începea să-i producă anumite probleme.

-Ai grijă să nu-ți curgă saliva pe canapea, intervine Jimin amuzat.

-Stai liniștit că o șterg, spune încă privindu-l și se ridică, înaintând spre el.

-Ce faci, întrebă blondul ușor panicat când Jungkook ajunge periculos de aproape de el.

-Unde pleci?

-Mă văd cu cineva.

-Cu cine?

-Cu un prieten.

-Cu ce prieten?

-Cu un prieten pe care nu-l cunoști, spune blondul continuând să se țină la distanță de Jungkook care se apropia din ce în ce mai mult.

-Și pentru un simplu prieten te-ai aranjat în felul ăsta?