Bi curious|| Jikook

Capitolul 13

Trigger warning!

Capitolul conține detalii care pot afecta emoțional.

Citiți pe propria răspundere. 

Trecut (cu 18 luni în urmă)

-M-ai înșelat, Taemin, ți se pare puțin? îl înfruntă Jimin aruncând în el pozele pe care le primise în aceea dimineață printre facturile și documentele din cutia poștală.

Pozele cu iubitul lui și cu un alt bărbat dezbrăcați și în poziții indecente i-au provocat o greață teribilă care i-a făcut trupul să se cutremure. A ieșit din camera sa ținându-se de stomac ca și când o durere puternică îl încerca. A reușit să ajungă la ușă, cu lacrimile care i se scurgeau necontenite pe chipul schimonosit de atâta plâns. El chiar îl iubea pe Taemin, în felul lui, dar îl iubea iar bărbatul doar își bătuse joc de tot ceea ce Jimin se străduise să îi ofere în acea relație.

Era deja a treia relație eșuată și durerea băiatului era cu atât mai mare cu cât pentru Taemin încerca din răsputeri să se schimbe, să devină mai cald, mai afectuos, mai implicat. Pentru el oferise tot... tot ce era capabil să ofere. Cu Taemin fusese el însuși, în el avea cea mai mare încredere, cu el se lăsase descoperit și chiar el îl trădase cel mai mult. 

-Jimin... lasă-mă să îți explic, îl roagă bărbatul, apucându-i brațul și întorcându-l spre el.

-Ce să îmi explici? Că ai distrus tot ce era mai frumos între noi? Că ți-ai bătut joc de mine și de toată iubirea mea? Ești cel mai mare nenorocit pe care l-am întâlnit vreodată, o mizerie, o canalie. Îmi e scârbă de tine și de tot ce ai făcut. Vreau să dispari din viața mea. Tot ce a fost între noi s-a terminat acum, țipă Jimin furios și alte lacrimi se scurg pe chipul său îndurerat. Trupul îi tremura și cu greu se menținea în picioare. Era atât de nervos încât se simțea precum un vulcan care e gata să erupă în orice clipă. 

-Dai vina pe mine? Crezi că e vina mea pentru că s-au întâmplat toate astea, păpușă de gheață? îl chestionează Taemin înaintând spre el. Chipul său devenit acum dur îl făcea pe Jimin să se simtă încolțit. Ura când se simțea atât de vulnerabil în fața cuiva. 

-Păpușă de gheață, întreabă Jimin confuz, bărbia începând să-i tremure din nou.

-Da, Jimin, păpușă de gheață... asta ești și așa ai fost mereu. Ești precum merele alea pe care le vezi și care îți lasă gura apă instant, dar pe care dacă ajungi să le guști îți dai seama că toată dorința a fost degeaba.... erau frumoase pe exterior și putrede în interior, exact așa cum ești tu. Nu ai nimic de oferit, Jimin, nici iubire, nici afecțiune, nici grijă, nici pasiune. Nimic. Asta ești și așa vei fi mereu. Crezi că e vina mea că am ajuns în situația asta? Crezi că eu am vrut să fac asta? Nu. Vina e doar a ta, a ta pentru că ești rece, pentru că ești gol, pentru că ai făcut din relația asta un abis de gheață, pentru că niciodată n-ai reușit să mă faci să simt ce m-a făcut să simt el. Încă de prima dată când l-am cunoscut m-a făcut să simt căldură, să mă simt apreciat, dorit. Ceva ce tu n-ai reușit să faci niciodată în doi ani de relație... Ești sec și fără pic de vlagă în tine, ești precum un mort în viață, asta m-am simțit mereu lângă tine și faptul că relația asta s-a terminat este din vina ta, tu ai distrus totul, la fel cum ai distrus și celelalte relații pe care le-ai avut, totul din cauza nepăsării tale, a lipsei de fericire pe care o emani în jurul tău. Ești o epavă Jimin... niciodată nu ai să stabilești relații bune în viața ta pentru că nu poți, ești incapabil chiar și să ai o relație bună cu proprii părinți, care te disprețuiesc așa cum o face toată lumea, țipă bărbatul furios, veninul scurgându-se în fiecare cuvânt care doar îl făcuse pe Jimin să rămână înmărmurit.