Bi curious|| Jikook

Capitolul 5

-Bravo, Jimin. O atitudine foarte matură, se răsește șatenul de pe canapea făcându-l pe blond să se întoarcă din drum și să apară în fața sa.

Și-a ridicat capul din ecranul telefonului și și-a mușcat interiorul obrazului când a întâlnit privirea dură a prietenului său.

-Cum ai vrea să mă comport după tot ce s-a întâmplat?

-Nu știu... mai matur decât te-ai comportat ieri, îl ceartă Jungkook iar Jimin pufnește enervat.

-Jungkook, tu chiar nu înțelegi gravitatea situație, nu-i așa?

-Înțeleg că nu e ok... Dar asta nu clarifică  de ce decizi să te comporți ca un copil de trei ani și să mă ignori? Ți se pare ok cum te comporți? Ieri ai fost plecat toată ziua, nu ai dormit acasă și te-ai întors acum 2 ore doar să te pregătești și să pleci iar... Și toate astea pentru ce? Pentru că ne-am sărutat? își exprimă șatenul frustrarea și se lasă pe canapea, nevrând să-l mai privească pe blondul care enervat s-a apropiat și s-a așezat pe masa din fața lui.

Când i-a simțit prezența aproape, s-a ridicat și s-a tras mai aproape de el. Era atât de aproape și ochii lui negri și rotunzi îi făceau ceva șatenului care nu-și putea dezlipi privirea de pe chipul prietenului său.

-Ascută bine, Jungkook. Ceea ce s-a întâmplat nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată... E mai greșit decât îți poți imagina, îi explică calm.

Încerca să nu se lase afectat de ochii captivanți ai șatenului, care străluceau atât de puternic. A rămas tăcut prividu-i chipul frumos. Nu știa că se putea simți atât de atras de prietenul său și sentimentul de a vrea să-l atingă și să-l mai simtă încă o dată cum l-a simțit cu două seri în urmă, îl speria mai mult decât ar fi vrut să admită.

Da, încercase să-l ignore. Da, se purta ca un copil. Da, aia nu era o atitudine bună, dar era confuz și speriat. Nu știa cum să rezolve toată situația asta care devenise atât de incomodă pentru amândoi. Se gândise că dacă îl ignoră, poate că va trece totul de la sine și se vor comporta normal... ca înainte.
Dar se pare că lucrurile nu se desfășurau așa cum își planificase el.

-Bun, am făcut o prostie... Ne-am sărutat deși n-ar fi trebuit. Și acum ce trebuie să facem? Să ne ignorăm toată viața? Să ne mutăm pe planete diferite doar pentru că într-un moment vulnerabil pentru amândoi, ne-am apropiat mai mult decât ar fi trebuit?

Jimin a oftat exasperat când și-a dat seama că erau pe planuri total diferite.

-E atât de greu să îți explic, mai ales când îmi dau seama că nu ai nici cea mai vagă idee despre ce anume a fost greșit în intenția ta de a mă săruta.

-Intenția mea și acordul tău. Nu face asta doar despre mine, Jimin. Și tu ai vrut să mă săruți la fel de mult cum am vrut eu. Suntem amândoi în asta, explică șatenul nervos și Jimin pufnește și se ridică, îndepărtându-se de el.

Era atât de clar că Jungkook nu înțelegea...

-Foarte bine, Jimin... pleacă, dacă doar atât poți, rostește grav șatenul și blondul se întoarce din nou spre el, de data aceasta mai nervos.

-O să încerc să o spun în cuvinte simple. S-ar putea să înțelegi sau să nu... Problema nu este neapărat că ne-am sărutat. Problema este că mie îmi plac bărbații iar ție nu.

Fermitatea din vocea lui Jimin l-a făcut pe Jungkook să înghețe. Îi era greu să înțeleagă exact ce voia Jimin să îi spună. Pentru el nu era nimic cu adevărat în neregulă cu ce s-a întâmplat. Iar dacă Jimin nu ar fi fost atât de deranjat de incident, probabil că ar mai fi repetat experiența. Însă își dădea seama că ceva era în neregulă pentru Jimin și asta îl sâcâia pentru că blondul era unul dintre cei mai apropiați oameni din viața lui și sub nici o formă nu ar fi vrut să-l facă să se simtă prost sau să-l incomodeze.