Bi curious|| Jikook

Capitolul 43

(Revenire în prezent)

Lumina începuse să pătrundă în cameră și atunci Jungkook a realizat că se făcuse dimineață.

A suspinat încet afundându-și din nou nasul în tricoul pe care l-a ținut întreaga seară în brațe și a mai inhalat încă o dată mirosul lui.

Nu se putea desprinde de el. Și cum să poată?
Tricoul acela mirosea exact ca Jimin, același parfum, aceeași nuanță dulce pe care pielea lui o avea, același miros delicat dar amețitor. Mirosea ca Jimin al lui.

A mai mirosit tricoul pentru ultima oară apoi l-a împachetat ușor și l-a pus sub pernă.

S-a ridicat din pat oftând greu dar amețeala l-a făcut să se așeze imediat înapoi... Nu mai avea forță, se simțea complet epuizat. Lipsa somnului și plânsul continuu din ultimele ore își puseseră amprenta asupra lui.

Întreaga seară a stat în patul lui Jimin, strângându-i pernele și tricoul în brațe doar pentru a-l mai simți încă puțin. Era clar că nimic nu se putea compara cu el dar măcar se mai amăgea încă un pic... Și era doar asta... amăgire.

A tras aer profund în piept și a reușit în cele din urmă să se ridice. Pieptul, gâtul și capul îl dureau...Tot corpul îl durea dar a continuat să meargă.

A inspectat încet apartamentul și o greutate i s-a luat de pe suflet când n-a găsit-o nicăieri pe Ji-eun. Probabil episodul din lift a speriat-o destul de tare și nici măcar nu a mai venit acolo sau a venit și a plecat pentru că după ceva timp, Jungkook a constatat că valiza și lucrurile pe care le lăsase, nu mai erau în apartamentul lui.
O parte din el regreta că a ajuns să fie atât de violent dar o altă parte regreta că nu acționase așa cu mult înainte.

A oftat ușurat și a început să-și caute telefonul. Gândul la Jimin nu îl lăsa nici măcar o secundă și tot ce voia era să știe că e bine și că e totul în regulă.
Știa că Jimin nu vrea să vorbească cu el dar avea să-l sune pe Yoongi să-l întrebe de el. În definitiv Jimin își petrecuse noaptea acolo și spera ca încă să nu fi plecat. Poate Yoongi îl va lăsa să-i audă vocea măcar pentru câteva secunde sau dacă dormea, măcar să-i audă respirația. Poate părea nebun, însă în acel moment era nebun și se agăța de orice avea legătură cu el.

S-a încruntat când a găsit telefonul și a văzut cât de devreme era. Era de abia 8 dimineața deci trecuseră doar câteva ore de la plecarea lui Jimin. A zâmbit în sinea lui, asta însemna că Jimin era încă la Yoongi.

Știa că poate era prea devreme să sune la ora aia, poate Yoongi încă dormea. Îi părea rău că îl va deranja dar nu mai avea răbdare, trebuia să afle cum e iubirea sa.

A înghițit în sec când l-a apelat și a început să-și muște buza inferioară așteptând ca hyungul său să răspundă.

Așteptarea îl măcina pe interior și a tresărit când Yoongi i-a răspuns.

-Jungkook, întreabă vocea somnoroasă a lui Yoongi.

-Scuze, hyung, dormeai?

-Da, dar nu e nimic. S-a întâmplat ceva?

-Nu... Nu chiar... Ămm... a înghițit în sec din nou. Poate era nepoliticos dar așteptarea îl omora. Trebuia să afle. Hyung, ce face Jimin, întreabă și începe să-și muște interiorul obrazului agitat.