Bi curious|| Jikook

Capitolul 27

Trigger warning!

Se spune că atunci când te afli într-o relație cu o persoană pe care nu ești sigur dacă o iubești sau nu o iubești, cel mai bine ar fi să o lași liberă și să te lași liber.

Păstrarea unei relații care nu are la bază iubirea e doar un mod de a fugii de tine, de temerile și vulnerabilitățile tale...

Era conștient că felul în care a intrat în această relație era greșit. Știa că fugise de ce simțea și a ajuns acum să se simtă confuz lângă o persoană pentru care nu știa exact ce simte, dar știa sigur că nu o iubește.
Nu voia să îi facă rău, însă nu putea suporta situația asta.
Trecuseră câteva săptămâni și Jimin deja i se infiltrase în suflet.
Nu mai putea suporta toată situația. Erau seri în care îl privea și pur și simplu îi venea să plângă pentru că Jimin avea atât de multă încredere în el, era atât de cald și afectuos, iar el ce făcea? Îi oferea firimituri din atenția lui, din sentimentele lui...
Îl durea. Jimin merita mult mai mult de atât.
Ce aveau ei merita mult mai mult de atât.
Încă nu știa ce aveau sau ce simțea cu adevărat dar știa că e ceva puternic, ceva ce voia să simtă pentru mult timp.

A fost scos din gândurile sale de bruneta care intrase în sufragerie cu zâmbetul pe buze.
Era la fel de frumoasă mereu și îi părea rău pentru ce urma să facă dar era mai bine așa. Considera că era mai bine pentru amândoi. Și ea merita ceva mai bun, ceva adevărat iar el nu era acel ceva.

-Ți-am pregătit băutura ta preferată, iubitule, spune fata zâmbind și face semn către paharele cu limonadă pe care le adusese.

-Mulțumesc, șoptește Jungkook și starea de vinovăție deja îl acaparează.

Mereu se întâmpla la fel. Nu era prima dată când încercase să se despartă de ea dar de fiecare dată se lăsa copleșit de sentimentul de vinovăție, de felul în care îl privea, de cuvintele ei prin care mereu îi reamintea cât de mult îl iubește și cât de valoros e în viața ei.
De fiecare dată, ajungea să renunțe la intențiile lui și devenea frustrat și supărat pe el însuși.

Acum însă avea de gând să-și îndeplinească intențiile. Avea de gând să pună capăt acestei relații.

-Ji-eun...

-Da, iubire șoptește, apropiindu-se de el.

Ji-eun simte reticența lui Jungkook dar continuă să se apropie, cuprinzându-i bărbia cu doua degete, pentru a-i privi mai bine ochii.

-Ce se întâmplă, întrebă după câteva momente de liniște și Jungkook respiră greu încercând să-și facă curaj pentru a vorbi.

-Ji-eun... trebuie să vorbim ceva foarte important, reușește să spună într-un final și fată îl privește curioasă.

-Sigur, doar știi că îmi poți spune absolut orice, rostește blând și-i mângâie gentil coapsa iar Jungkook oftează apăsat.

-Ji-eun, îmi pare rău pentru tot dar... dar cred că nu ne potrivim, spune bâlbâindu-se și chipul fetei devine dintr-o dată mai sumbru.

Se retrage de lângă el și privește în gol încercând să își revină din șocul care o lovise. Nu se aștepta ca Jungkook să-i spună așa ceva iar vestea îi provoca o durere surdă în capul pieptului.

O durea pentru că începuse să-l iubească mult pe Jungkook. Nu mai fusese așa îndrăgostită de mult timp și Jungkook era exact ceea ce ea avea nevoie.
Poate că totul începuse din dorința ei de a-l ajuta, din dorința ei de a-l salva din mâinile unui om care îl manipulează dar pe parcurs totul s-a schimbat.
Jungkook era iubitul perfect. Atent, grijuliu, înțelegător, calm. Nici nu se mai gândea la faptul că era foarte chipeș și extrem de atrăgător.
Știa că și Jungkook simte ceva pentru ea, atitudinea lui evidenția asta. Felul blând în care îi vorbea, felul în care o privea uneori, cum mereu avea grijă de ea și o asculta cu interes și atenție...
Nu... Cum să nu se potrivească? Ei erau ca două piese de puzzle puse împreună, se completau perfect.
Sigur Jimin îi făcuse ceva, sigur îl manipulase din nou pentru a-l convinge să o părăsească.