Bi curious|| Jikook

Capitolul 44

-Yoongi, rostește Hobi încet și obrajii i se înroșesc instant când privirile lor se conectează.

-Hobi, eu- încearcă Yoongi să se justifice dar nu reușește decât să se bâlbâie. Scuze, nu știu ce mi s-a întâmplat...

-Nu, e ok... adică, se întâmplă... presupun, spune Hobi ușor trist când Yoongi încearcă să se justifice.

Erau atât de confuzi amândoi. Ambii credeau că celălalt regreta dar adevărul era că greșeau. Niciunul nu regreta ce tocmai se întâmplase între ei, ba mai mult de atât, ambii își doreau ca acel sărut să se întâmple de mai mult timp.

-Uite, chiar îmi pare rău... N-ar fi trebuit să fac asta, rostește Yoongi panicat și se ridică plimbându-se agitat prin fața lui Hobi care se simțea din ce în ce mai prost.

Deci lui Yoongi îi părea rău? Regreta că l-a sărutat?
Fără să realizeze, emoțiile au preluat controlul dintr-o dată și ochii au început să i se umple de lacrimi.

-Ce naiba a fost în mintea mea? Ce dracului credeam? La naiba... am stricat totul. E doar vina mea... Trebuia să mă abțin, trebuia să stau departe de tine. N-am putut, n-am mai putut să mă abțin la naiba să mă ia. Ne-am stricat prietenia... Acum totul o să fie atât de ciudat între noi. Nu trebuia să te sărut. Nu trebuia să pierd așa control dar ți-am văzut ochii ăia ciocolatii și frumoși și mi-am pierdut rațiunea. Sunt un prost! Sunt cel mai mare prost! Te-am făcut să te simți inconfortabil, așa-i? Te-am făcut să te simți prost. Îmi pare rău, continuă să se agite sub privirea lui Hobi a cărui inimă mai avea puțin și ieșea din piept.

Deci Yoongi regreta doar pentru că credea că și-au stricat prietenia ci nu pentru că nu a vrut.

-Oprește-te, spune dintr-o dată și Yoongi se oprește, întorcându-și privirea spre el iar respirația i se taie când Hobi se apropie.

Emoțiile lui erau precum un carusel și se simțea ușor nesigur dar cu toate astea, nu-l putea lăsa pe Yoongi să continue delirul ăsta.

-Te-am sărutat înapoi, apoi am continuat și crede-mă că dacă nu m-ai fi oprit, aș fi continuat și acum si nu aș fi rămas doar la săruturi. Am sentimente pentru tine și îmi doresc să... Îmi e și jenă de tot ce îmi doresc să fac cu tine dar e adevărul, Yoongi. Nu tu ai stricat prietenia noastră... probabil eu am făcut-o atunci când am început să te privesc cu alți ochi, mărturisește și Yoongi își mută ușor mâna asupra inimii sale care părea că mai are puțin și iese din piept.

Nu reușește să spună nimic, în timp ce ochii lui devin dintr-o dată mai lucioși. Emoțiile îl copleșeau... Hobi îl plăcea înapoi.

Privindu-l, se simțea ca și cum Hobi devenise întreaga lui lume și se pierduse din nou.

-Încerci să-mi spui că mă placi, întreabă cu teamă și întrebarea lui îl face pe Hobi să zâmbească.

-Da. E reciproc?

Yoongi înghite în sec simțindu-și fața arzând când îi aude întrebarea.
Timiditatea îl face să se fâstâcească dar se apropie de Hobi pentru a-i putea șopti la ureche. Simțea că doar așa ar putea să îi mărturisească ce simte.

-E mai mult decât reciproc, șoptește și Hobi înghite în sec, atingându-i ușor talia și apropiindu-l mai mult de el.

Contactul cu trupul lui Hobi l-a încărcat cu dorință și i-a înconjurat gâtul cu brațele sale, continuând să-i șoptească tot ce simțea.

-Trebuie să-ți spun ce simt... Nu pot să ratez și șansa asta, rostește pe același ton moale iar Hobi își mișcă puțin capul, atingându-i obrazul cu nasul său, doar pentru a-l simțit puțin.