𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 7

     "Perspective Iulia"
Am stat destul de mult la plajă, azi Sebi nu prea m-a scâit însă am stat să îl analizez poate chiar mă atrăgea ceva la el. Acum am fost la masă și din nou am fost nevoită să îi fac Denisei pe plac că din nou voia să stea cu Petre. Țineți minte în prieteni trebuie să le faceți pe plac și celorlalți așa fac eu cu Denisa și cred, că ea ar face la fel. Sunt în baie și îmi analizez fața, corpul și îmi dau seama că niciodată nu m-am apreciat niciodată la nivelul meu maxim. Încerc să trag de timp cu statul în baie însă aud o bătaie în ușă:
- Iulia, ești bine?spune Sebi în timp ce bate la ușă.
- Da, da sunt bine, mai am puțin și ies și eu!spun și îmi i-au rochia pe mine, azi purtam o rochie neagră cu un decolteu în "v" și în picioare o pereche de pantofi de la "Valentino". Ies și îl văd pe Sebi cum își ațintește privirea spre mine, mă analizează din cap până în picioare și își ridică o sprânceană:
- Ce?spun eu și ridic din umeri.
- Ești, adică arăți bine...spune el și își întoarce capul, către geam.
- Wow, nu mă așteptam să zici asta...spun pe un ton nedumerit.
- De ce?spune și se întoarce cu fața la mine noi făcând contact vizual.
- Păi, nu ești genul ăla de băiat care să facă complimente...spune asta instant, însă regret imediat fraza.
- Oo, ai fii uimită să vezi cum sunt eu cu adevărat!îmi spune el în timp ce intră în baie.
   "Aș fii uimită?🤔", dar oare de ce aș fii uimită, nu pare el genul de băiat care să aibă și altă personalitate așa cum sunt eu, eu spre deosebire de Denisa nu mă acomodez din prima cu persoanele noi.🤞🏻