𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 1 𝙑𝙤𝙡𝙪𝙢𝙪𝙡 7

    "Perspective Iulia"
Eu, m-am trezit înaintea lui Sebi pentru că am lăsat-o pe Denisa în camera noastră am pus-o să îmi împacheteze bagajul. Acum, sunt la ușa lui Mgk, măcar el cred, că s-a trezit, bat la ușă:
- Iulia, ce surpriză plăcută!spune el și deschide ușa larg.
- Intră!zice el și îmi face un semn cu mâna.
- Da, ce prezență sper că ai făcut cafeaua....spun și mă uit la el știind că nu a făcut-o.
- Hai, lasă că o fac eu!spun și merg spre bucătărie.
- Cum ai dormit, în patul lui Sebi?spune el rânjind și deja îi simt tonul jucăuș.
- Cum să dorm?Am dormit bine, presupun....zic eu și ridic din umeri.
- Mă bucur că Sebi, nu te-a deranjat!spun el în timp ce scoate din pachet o țigară.
- Vrei?spun el și îmi întinde pachetul.
- Nu, mulțumesc. Nu mai, fumez de doi ani...spun și încerc să nu inhalez pre mult fum.
- Ooo, ce reușită și Iulia cine ești tu așa?spun el cu țigara printre dinți.
- Nu știu cine sunt eu pentru că sunt adoptată, însă în viitor o să știu cine sunt...spun și mă concentrez mai mult pe cafea, ca să îmi potignesc lacrimile.
- Poftim?Ești adoptată?spun el în timp ce se îneacă cu fumul, îl bag puțin pe spate până își revine și după facem contact vizual.
- Da, așa e sunt adoptată. Spun eu ferm și continui să fiu indiferentă.
    Amintirii multe mă copleșesc și îmi dau o stare de melancolie, și eu am de abia șaptesprezece ani nu cred, că am îmbătrânit așa tare.🖤