𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 4

         "Perspective Iulia"
Pentru că suntem în "Iulie" pe 31 "Iulie" urmează să vină și ziua mea poate vă întrebați "cum e să fi adoptată?", sincer vreau doar să mulțumesc celor, care m-au luat că dacă, nu erau părinți mei cred, că și acum eram în "orfelinat". Cu traume foarte multe. În copilăria mea de acolo nu îmi amintesc eu prea multe știu că mama mea naturală m-a dat pe mine și fratele meu în adopție. Pe fratele meu nu îl știu însă mama mea adoptivă mi-a zis că era tot așa ca mine părul negru și ochii albaștri o nuanță foarte deschisă de albastru. Nu mi-am dorit niciodată să îmi cunosc fratele, însă anul ăsta de ziua mea voi încerca să caut prin actele mele să văd dacă găsesc ceva despre el. Informați despre mama mea naturală, nu are rost să caut sinceră să fiu o apreciez că mi-a dat naștere însă nu apreciez faptul că ne-a abandonat pentru că, citez din ce mi-a zis bunica că spunea:
     "Nu am timp de copii, eu am nevoie de banii și ei mă încetinesc în a face banii"
Urât din partea ei, că a spus asta, în fine cu familia mea de acum trăiesc foarte bine și niciodată nu mi-a lipsit ceva sau tot ce mi-am dorit mi-au luat în limita posibilităților. O emoție mare, mă încearcă când îmi dau seama că o să încerc să îmi caut fratele, dacă nu o să vrea să mă vadă sau dacă nu e, exact așa cum îmi doresc eu. Momentan părinților mei, nu o să le zic că vreau să îl caut ar fi ciudat, tare ciudat deci ori îmi i-au prietenele și plec în căutare ori plec singură în această poveste care o să fie destul de grea că eu nu sunt "Sherlock Holmes", dar ce să vezi o să devin.♾