𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 7

      "Perspective Iulia"
Mama face de mâncare așa ca înainte de plecare și pentru că are treabă, am zis să o aburesc puțin și i-am luat telefonul. Am căutat în disperare numărul de telefon al asistentei maternale și până la urmă l-am găsit, însă mi-a picat fața la ce mesaje am găsit, le-am făcut ss în grabă și mi-am sunat prietenele să ne întâlnim de urgență, nu era posbil ca Petre să fie fratele meu. Am pus telefonul la loc, mi-am salutat părinți și am ieșit din casă cu pas grăbit spre parcul de lângă cartierul meu, o văd pe Denisa alergând cu Naomi și Sabina, Ayana sigur vine mai greu pentru că o aduce Edward:
- Ce, ce ai pățit?întreabă Denisa cu mâinile pe picioare în timp ce își trăgea sufletul.
- Da, ce ai pățit?întreabă Naomi și Sabina la unison.
- Uitați!spun și îmi scot telefonul și caut ss-urile. În timpul ăsta apare și Ayana și își aruncă ochii în telefon:
- Ce e asta?spune ea uimită.
    Le-am dat telefonul să analizeze mesajele și am văzut cum li se schimba expresia feței:
- Dacă te încălzește ceva, am și eu să îți arăt ceva!spune Denisa și îmi întinde cu sfială telefonul.
- Da, da mă bucur că ai colaborat, cu Domnul Sebi!spun și îmi dau ochii peste cap.
   Mai recitim conversația mamei mele cu asisitenta maternală și până la urmă am stabilit că un scurt timp trebuia să facem un test de sânge daca eu și Petre eram cu adevărat frații sau asistenta doar a greșit și a vrut să o bage pe mama în sperieți pentru că din mesajele ei era destul de afectată de vestea asistentei😴