𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 9

     "Perspective Denisa"
- Bă, ce urât!
- Da, băi nu m-a lăsat să discut cu Sabina.
- Discuție e puțin spun.
- Așa e, hai că te sun mai târziu.
- Bine, pa.
- Pa.
  Îi, închid Iuliei telefonul și îl văd pe Petre care făcea "țțțț" știți și voi la ce mă refer.
- Nu, v-ați putut abține. Zice Petre și se așează pe scaun.
- Tu vi cu ideea și Iulia face prostia, nu? Întreabă el sarcastic.
- Da, da. Îi răspund la fel de ironic și țugui buzele la el.
   Am mai stat puțin cu Petre de vorbă, până mă sună din nou Iulia, așa că mă duc în baie.
- Da!
- Bă, Sebi pleacă mâine! Planul ăla cu Petre îl facem mai peste o săptămână sau două.
- Poftim, parcă nu voiai să afle așa repede, ce ai făcut?
- Îmi e frică, nu cred, că mai apuc să îi zic.
- Stai, stai, de ce?
- Peste câteva săptămâni, mă mut cu ai mei în Londra. Adică, gata aici în România vin doar în vacanță.
- Iulia....te rog, nu face asta.
- Nu am de ales, nici Sebi nu știe. Da  presimt că o să afle când voi pleca.
- Facem petrecerea cu o săptămână înainte să plec eu și rezultatul o să vină fix în ziua când plec eu.
- Pe bune?
- Da.
- Te rog, să te mai gândești nu poți să mă lași așa, pardon să ne lași așa.
- Poate mă voi mai gândi.
- Te rog.
  I-am închis, lacrimile mi s-au strâns în colțul ochilor și încercam să mă abțin.😴