𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 7

    "Perspective Iulia"
Razele soarelui de abia ieșeau deci era șase și ceva încerc să mă ridic din pat cu ochii închiși să trag jaluzeaua și îmi dau seama că am o mână în jurul meu și încă o mână pe părul meu. Deschid ochii și îl văd pe Sebi lângă mine, SEBI? STAI PUȚIN TREABA DE ASEARĂ CU ANDREI, MI-O AMINTESC ÎNSĂ DE CE SUNT AICI? Deja puteam să îmi simt vocea interioară cum țipă la mine, mă uit sub plapumă și văd că am pe mine un tricou de-al lui, înghit în sec, încerc să îi dau mâna ușor de pe mine și cred, că l-am trezit da, l-am trezit:
- Neața!spune el și facem contact vizual.
- Neața!spun stânjenită cu privirea spre geam.
- Ești mai bine?spune și își dă mâna  din jurul meu.
- Da, sunt bine!spun eu tot cu privirea în altă parte.
- Auzi, noi doi?Și deja pot să simt cum obraji îmi ard.
- Nu, nu stai liniștită....Eu doar, te-am schimbat de haine...spune și se dă jos era într-o pereche de pantaloni de trening gri și fără tricou, lângă mine nu se doarme așa:
- Îmi pare rău dacă ți-am stat pe cap și nu ai mai putut să ieși!spun și îmi făceam în cap planul cum să mă dau jos din pat eram îngrijorată.
- Stai liniștită e ok!spune și deschide ușa de la balcon.
- Mersi mult, oricum nu îmi fac griji că mi-ai fii făcut ceva, între noi nu o să fie ceva, niciodată!spun și mă dau jos din pat să îmi caut hainele.
- Așa e Iulia, nepotrivire de caracter pot zice...spun și privește în zare, eram întoarsă spre el și îmi pare rău că nu i-am văzut fața dar pot să jur că în glasul lui s-a simțit și aroganța.😼