𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 2

      "Perspective Iulia"
Sunt la spital cu Denisa, Sebi, Mgk și Petre care e mai mult adormit decât să fie prezent.
- Sebi, ce i-ai dat? Îl întreb eu destul de nervoasă.
- Somnifere, două mai exact și când eram la "Starbucks" a picat cu, capul pe masă. Îmi zice el destul de liniștit. Îmi dau cu palma peste frunte și i-aș zice eu ceva sarcastic însă ce a făcut Sebi e o dovadă că vrea să fie cu mine și nu vrea să plec. Într-un final spate Sebi, gheața.
- Dacă lui Petre, i-au luat sânge, urmezi tu Iulia. Spune el cu p privire îngrijorătoare.
- Da, dragă mi-am dat seama să vină doamna asistentă. Îi răspund eu supărată. Sebi iese pe hol și imediat apare o doamnă asistentă, mă pune pe scaun și își scoate ce e necesar pentru a îmi lua sânge.
- Nu e nevoie să te uiți, dacă îți e frică. Îmi zice ea cu o voce caldă.
- Nu, nu e ok! Îi răspund eu cu un ton glacial. Sebi se uita la mine și cred, că avea în cap "Ok, fata asta nu are o problemă atunci când se uită la sânge". După ce mi-a recoltat sângele, Sebi a ieșit afară cu asistena și eu am rămas cu Petre adormitul, Mgk și Denisa.
- Mergem acasă, nu? O întreb eu pe Denisa.
- Da, da trebuie, Petre nu trebuie să știe că noi am fost aici. Zice Denisa și își ia geanta. Ieșim pe hol și dau nas în nas cu Sebi.
- Vedem rezultatul peste câteva zile.  Zice el și dă să se apropie de mine, mă dau un pas înapoi și îi fac un semn cu mâna că e "ok".💍