𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 9

     "Perspective Sebi"

Iulia, și-a dorit ca acum să mergem să îi zicem lui Petre. Nu mai voia să aștepte voia să știe și ce părere are, eram în fața uși lui Petre.
- Dacă nu vrei să faci asta mergem acasă. Îi spun eu Iuliei care era emoționată. Nu mi-a răspuns și bate la ușă, Petre deschide.
- Ei, ia uite cine a venit. Ia, uite dragă mai bat și la ușă. Zice Petre și ne face un semn să intrăm. L-am luat în brațe pe Petre, Denisa i-a explicat că Iulia ar vrea să îi arate ceva și că o să îi lase singuri.
- Sigur Iulia, spune. O îndeamnă Petre cu o voce fericită.
- Uite. Spune Iulia și îi întinde lui Petre foaia cu rezultatul.
- Ce e asta? Întreabă Petre, curios. Vede că nu e i se răspunde așa că e nevoit să se uita singur. Incepe să citească, cu voce tare fiecare cuvânt de pe foaie până ajunge la procentul de 99.9% și fața i se albește, își pune mâna la gură și o privește pe Iulia din cap până în picioare. Se ridică și se apropie de ea, Iulia se albește și ea la față, Petre era la câțiva, centimetri de ea, făceau contact vizual.
- Surioară! Zice Petre cu o voce înăbușită.
- Chiar eu, în care și oase. Îi răspunde Iulia cu respirația sacadată. Petre ia în brațe și începe să plângă, plângeau împreună, plângea și Denisa chiar și Mgk a fost atins la suflet de momentul ăsta, eu aveam cele mai mari emoții.🥰