𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 10 𝙎𝙛â𝙧ș𝙞𝙩𝙪𝙡 𝙑𝙤𝙡𝙪𝙢𝙪𝙡𝙪𝙞 7

     "Perspective Iulia"
Azi e cam ultima zi de vară și eu am ieșit cu Sebi și încercăm să ne cunoaștem mai bine:
- Ești o persoană așa mișto, însă dificilă!îmi zice el în timp ce își pune o mână pe după gâtul meu.
- Ce vrei să zici cu asta?spun eu și mă încrunt.
- Dacă, nu ți-ar mai fi așa frică de iubire ai vedea că sunt o persoană bună...spune el și țuguie buzele la mine.
- Sebi.....fac o mică pauză și trag aer în piept. Îmi e destul de greu să am încredere în cineva. Spun și încerc să evit contactul vizual cu el.
- Hei.....îmi zice el și îmi ridică bărbia. Ai încredere în mine, o să fie bine!spune el și intensifică contactul vizual.
    Am mai stat cu Sebi în parc și toată lumea se uita la noi, pardon se uita la Sebi și puteți să vă dați seama că îmi dau ochii peste cap, cu un aer arogant. Sebi îmi explică ce planuri mai are și încerc să îmi dau seama în ce problemă să mă arunc prima oară, "Să îl cunosc pe Sebi?" sau "Să fac testul ăla să aflu dacă eu și Petre suntem frați?" sau e o greșeală. Cred, că vă dați seama ce am ales sau dacă nu vă dați seama vă zic eu acum:
- Uite Sebi, m-am gândit să îți dau o șansă!spun asta și mă uit insistent la el.
- Poftim?spune el și ridică capul brusc din telefon.
- Da, da e așa cum ai auzit...spun și îi fac cu ochiul.
- Ești genială!spun el și mă strânge în brațe.
   Ei, acum e acum oare Sebi e ce, caut eu sau ajung să mă întorc la Andrei cum fac de fiecare dată când un băiat mă dezamăgește.🥶