𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 4

     "Perspective Iulia"
A trecut jumătate de oră de când Sebi, m-a lăsat în seen. Ei, uite Iulia îți place să strici tot, acum ai rămas fără relație și ești nevoită să te întorci la Andrei. Am stat așa în pat, până aud o bătaie la ușă. Era ora nouă și ceva, cine mă caută la ora asta. Cobor jos, deschid ușa și îl văd pe Sebi care gîfâia, nu apuc să deschid gura să zic ceva, că el închide ușă și mă lipește de perete, se uita adânc în ochii mei și pupila lui se mărește și se micșorează, pare că avea o reacție turbată și mă sărută, mă sărută într-un mod brutal încât dinți lui s-au atins de ai lui de câteva ori, limba lui îmi explora gura. Ne-am săturat câteva minute bune și ne mai opream, decât atunci când nu mai aveam aer, sărutul a luat sfârșit și acum Sebi și-a pus capul pe fruntea mea, îi simt respirația sacadată. Mă privește în ochii din nou.
- Aș, zice că îți place să te joci cu mine, domnișoara Iulia. Spune el și rânjește.
- Niciodată, domnule Sebastian. Spun și dau din gene în semn de flirt.
- Nu, îți mai flutura genele așa, că tot ești în defavoare. Îmi zice el și mă strânge de talie.
- Hai, nu zău în defavoarea la mine acasă? Întreb eu și îmi întorc fața spre geam.
- Îți muști buza. Zice el și nu mai apuc să fac ceva, că mă ia pe sus ca pe un sac de cartofi.
- Sebi!! Țip eu și îl lovesc cu mâinile pe spate.
- Ți-am zis că e în defavoarea ta. Râde el și tot ce văd e că mă duce la mine în cameră, acum urcă scările, oare cum poate să mă care așa ușor?🤔