𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 7

     "Perspective Iulia"
Am stat ceva timp la studio cu Petre și Selim, iar după ce am ieșit l-am sunat pe Sebi.
- Am ieșit!
- Vi acasă?
- Mai am puțină treabă.
- Iulia, ce ai de gând?
- O să vezi, dacă e te sun să vi când o să termin.
- Iulia....!
   I-am închis telefonul și imediat, am sunat-o pe Sabina, Sebi era pe linia cealaltă și cred, că îi dădea ocupat.
- Bună!
- Bună, Iulia!
- Ești acasă?
- Da, de ce?
- Vrei să ieși până în fața blocului?
- Da, imediat ies.
  Imediat o să mă activez și eu Sebi încă mă suna și îi dădeam cu respinge, trebuia să rezolv eu asta pentru că am promis, i-am promis lui Petre.
- Bună! Spun eu și mă apropi de Sabina.
- Bună! Ce ai pățit? Zice ea și își aprinde o țigară, vede că mă uit la pachetul de țigări, îl întinde însă fac un gest de respingere.
- Faza cu Petre. Spun eu serioasă.
- Îmi plăcea de el de mai mult timp. Zice ea cu un glas pierdut.
- Ok, da trebuia să te dai la el? Mă răstesc eu la ea.
- Păi..Zice ea și nu termină fraza.
- Păi, păi ce? Te-ai dat la el în condițiile în care știai că e cu Denisa, Denisa prietena noastră. Spun eu nervoasă și accentuez "prietena noastră". Dau să mă apropi de ea însă mă simt luată pe sus și mă trezesc că mă uit la spatele cuiva, era Sebi. M-a pus pe scaunul din dreapta și mă ținea strâns să îmi spună centura.
- Iubita mea, nervozată. Zice el și îmi dă un sărut, scurt.😈