𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 10 𝙎𝙛â𝙧ș𝙞𝙩𝙪𝙡 𝙑𝙤𝙡𝙪𝙢𝙪𝙡𝙪𝙞 8

      "Perspective Sebi"
Am sărutat-o pe Iulia, da am sărutat-o pe Iulia. Îmi doream asta de mult, chiar îmi doream să fac asta de mult și acum suntem la împlinirea faptului, stai aici și încă o privesc în ochii are o mutră uimită și nu știu ce să zic lasă capul în jos și eu o trag și mai aproape de mine, încerc să o fac să mă privească și tot ce pot să zic.
- Îmi pare rău! Spun eu încercând să dreg busuiocul.
- Pentru? Întreabă ea și își ridică capul uimită.
- Pentru.....pentru că te-am sărutat!Îi zic eu cu un glas pierdut.
- Poftim? Zice ea din nou și mai uimită, se apropie din nou de mine și de data asta mă sărută ea, de data asta rămân eu uimit, Iulia pe la începutul prieteniei noastre nu voia să îmi acorde nici-o șansă și iată-ne aici.
- Iulia? Spun eu debusolat.
- Da. Zice ea și face din nou contact vizual cu mine.
- Ai încredere în mine? O întreb eu din instinct.
- Da, am început să țin la tine de când m-ai ajutat să descopăr ceea, ce sunt. Îmi zice ea și mă prinde cu forță de ambele brațe.
- Îți mulțumesc, pentru că mi-ai dat o șansă! Spun și îmi afund capul în părul ei inhalând parfumul ei, era așa dulce, oare cu, ce parfum se dă?🤔
- Deci, presupun că acum o să dorm cu tine? Întreb eu și pe față mi se așterne un rânjet până la urechi.
- Da, de data asta o să te suport cu mine în pat. Zice ea și chicotește.
   Mă ia de mâna și mergem la ea în cameră, se duce să îmi aducă perna de pe canapea și o pune pe locul din stânga. Mă pun în pat și o văd cum se uita la mine, avea o față așa luminoasă și îi semăna așa mult lui Petre, de abia aștept să se afle adevărul.😴