𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 9

"Perspective Iulia"
Pentru că acum mă înțeleg așa bine cu Sebi, am zis să nu mai dea banii la hotel și să doarmă la mine, așa mai avem și noi timp să punem planul în aplicare. E trei dimineața și eu stau cu Sebi în biroul alor mei să răscolim dosarele mele de adopție.
- Deci? Îi zic eu lui Sebi și aștept să ridice privirea la mine.
- Am o idee. Zice el și pune teancul de hârtii pe masă.
- Spune! Îl îndemn eu curioasă.
- Mai așteptam două săptămâni și când o să vin eu din nou o să dăm un party, nu contează, cine vine acolo îi punem lui Petre un somnifer în ce bea el și de acolo îi luăm o monstră de sânge, ce părere ai? Am rămas puțin șocată de planul lui, însă îmi plăcea ideea și nu aveam cum să îl refuz.
- Dacă n-aș crede în mine pot să zic că sunt ateu, zicea un trapper mișto. Și îi fac cu ochiul, dacă eu am fost de acord cu planul acum strângem actele și încercăm să le așezăm așa cum erau ca mama și tata să nu își dea seama că eu sau altcineva a umblat prin ele. Ne întoarcem în sufragerie unde doarme Sebi.
- Noapte bună, Sebi! Spun eu și dau să mă întorc, însă el mă trage de mână. Mă dezechilibrez puțin și el mă prinde de talie, nu ridic privirea în sus că știam sigur că voi face contact vizual cu el, însă el îmi ridică bărbia. Uite așa am fost nevoită să fac contact vizual cu el, parcă m-am pierdut în ochii lui de un verde ca salcia, ăsta a fost momentul eu m-am ridicat pe vârfuri și el s-a aplecat spre fața mea, m-a sărutat, sărutul s-a adâncit și ne-am oprit de abia când am rămas fără aer, un moment de bulversare a intrat în capul meu, ce am făcut?🤔😴