𝙛𝙧𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙥𝙞𝙚𝙧𝙙𝙪𝙩𝙞||𝙥𝙚𝙩𝙧𝙚 𝙨𝙩𝙚𝙛𝙖𝙣🥶

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 7

    "Perspective Sebi"

A trecut săptămâna asta și încă sunt la Iulia, stau în pat liniștit până îmi sună telefonul.
- Bună ziua, Domnul Căpățână?
- Bună ziua, da eu sunt!
- A venit, rezultatul testului.
- Da?
- Da, v-aș ruga să veniți să îl luați.
- Sigur, în jumătate de oră ajung.
- Bine! La revedere!
- La revedere!
   Azi era ziua cea mare și nu știam cum să reacționez, mă duc la Iulia care era pe terasă fuma o țigară.
- Iubire! O strig eu.
- Da, iubire! Îmi răspunde ea în timp ce stinge țigara pe jumătate fumată.
- A sunat de la spital, a venit rezultatul! Spun eu emoționat, Iulia se albește la față și cred, că o ia cu leșin pentru că o văd cum se apuca de masă și o prind de talie ca să nu pice, o așez pe canapea și îl sun pe Mgk.
- Alo?
- Oo, Sebi, ce faci?
- Nu am timp de bârfa, au venit rezultatele.
- Da?
- Da, o iei pe Denisa și veniți aici. Ai grijă să nu întrebe Petre prea multe.
- Da, să trăiți!
   O pun pe Iulia pe canapea și mă duc să aduc apă, îi dau cu puțină apă pe față și încerc să o liniștesc. Îi simțeam corpul, crispat și știam că are emoții.
- O să fie bine! Îi spun eu și o pup pe frunte. Nu a avut putere să îmi zâmbească, însă a dat puțin din cap, atât ne mai trebuie să fie și rezultatul negativ că atunci Iulia o să fie și mai agitată.😴