Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]

Secretul.

Mi-am deschis încet ochii îngreunaţi de moleşeală şi somn. Razele soarelui pătrundeau prin deschizătura geamului şi îmi intrau în ochi. M-am întors cu fundul în sus şi mi-am băgat capul sub pernă. Eram aproape adormită când am auzit un scârţâit mic făcut de uşă probabil. M-am foit astfel încât sa ajung cu faţa în sus şi am deschis puţin ochii să văd cine îmi invada teritoriul. Imaginea devenea tot mai clară şi am ajuns să văd un cap mare şi ciufulit, creţ. Mda, Harry. 

A mers la dulap şi a început să cotrobăie după ceva. Mă speriasem. M-am ridicat încet şi am luat o banană de pe măsuţă şi i-am băgat-o în fund. A tresărit şi s-a întors cu o moacă speriată la mine. Eu mă prăpădeam de râs ţinându-mă de burtă.

- Ce e aşa amuzant? zice el cu o expresie serioasă.

- Faţa ta. Să te fi văzut. spun eu printre râsete.

- O, da? Vino aici!

A început să fugă după mine prin toată camera, făcând pe monstrul. M-am împiedicat de o pernă şi m-am trezit cu Harry peste mine gâdilându-mă.

- Harry...STOP!

- Mai râzi de mine?

- Nu, pro......

Atunci m-am uitat la el iar privirile noastre s-au intersectat. Ochii lui verzi mă făceau să tremur. S-a apropiat încet de mine acum simţindu-i respiraţia caldă pe buzele mele. Şi-a luat privirea de la ochii mei şi şi-a mutat-o pe buze. S-a apropiat mai mult, acum auzindu-i bătăile inimii. Atunci buzele noastre s-au lipit formând un sărut pasional. M-a ridicat de jos printre săruturi şi chicoteli şi m-a pus pe pat.

S-a pus peste mine şi am început să ne sărutăm. Mi-am încolăcit picioarele în jurul taliei lui şi am început şa îl sărut şi mai apăsat. M-a muşcat de buza de jos făcându-mă să scot un scâncet. Mi-a dat jos bluza de pijama rămânând doar în sutien şi pantaloni. M-am suit pe el privindu-l în ochi. S-a pus iar deasupra mea încercând să îmi dea jos pantalonii. I-a aruncat pe undeva prin cameră şi fix atunci am auzit o trântitură de uşă. M-am speriat şi l-am dat jos de pe mine. 

- Harry, ieşi!

- Dar.....

- Ieşi!

A ieşit din cameră iar eu m-am pus pe pat şi am început să plâng. Cine ştie cine ne-a văzut. Sper să nu....Oh, nu! Dacă a fost Zayn atunci.........

M-am ridicat şi mi-am luat o rochiţă albastră închisă din dulap şi nişte balerini de casă. Am mers în baie şi am făcut un duş unde mi-am pus gândurile în ordine. Dacă a fost Zayn....am mierlit-o. La naiba cu nebuniile mele! M-am ridicat nervoasă din cadă şi m-am îmbrăcat. Mi-am uscat părul şi am mai stat în cameră. Era abia ora 7. Trebuie să aflu cine a intrat atunci.

Harry's pov.

Stăteam în faţa uşii camerei mele ca un cătel plouat pe jumătate dezbrăcat şi mă gândeam la Bella. Oare a fost bine ce am făcut? Desigur că nu. Mă simt aşa de vinovat. În seara aia eu am început şi acum iar. Nu mă pot abţine. Are ceva ce mă face să.....înebunesc.

Am vrut să apăs pe clanţă dar cineva m-a oprit. M-am aşteptat să fie Bella dar era.......Zayn.

- Zayn.....zic eu puţin neatent.

- Neaţa' frate!

- Cum de eşti aici?

- Am mers să beau nişte apă. Dar tu? Unde ai fost? Mai ales aşa. zice el suspicios măsurându-mă din cap până în picioare.

- Am.....am mers până afară. Aveam nevoie de....o gură de aer. zic eu prefăcut.

- Am...ok. Păi ne vedem la micul-dejuns în 10 minute?