Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]

I judge you, because you're all I want.

LIAM'S POV.

Corpul tremurând din cauza vântului ce pătrundea puţin câte puţi pe fereastra întredeschisă, stătea sprijinit de balamaua uşii ce ducea spre bucătărie. Aveam un plan pentru a o găsi pe Bella, dar aveam nevoie de ajutorul celorlalţi. Nu puteam să îl las pe Harry să o subestimeze pe Bella. Nu era o curvă şi nu a plecat pentru că nu îl mai iubea pe Harry, a plecat pentru că îi era frică de el. Îmi povestise de mai multe ori cât de mult o înspăimântau recţiile deplasate ale lui Harry, cum uneori când îşi pierdea cumpătul, îşi revărsa toată mânia asupra ei. M-am trântit pe canapea sprijinindu-mi coatele în genunchi şi începând să meditez. Îmi era milă de această făptură firavă când vedeam cum plânge, şi nu avea cui să îşi destăinuie problemele.

Flashback

Stăteam în camera mea, aruncând cu o mingiuţă verde în perete, apoi prinzând-o iar. Eram plictisit, iar până diseară la petrecerea de Anul Nou, mai era ceva. Pregătit să mă întorc cu spatele pentru a trage un pui de somn deoarece vroiam să fiu fresh pentru diseară, uşa s-a trântit brusc de perete, pe ea intrând Bella pe jumătate dezbrăcată. M-am ridicat speriat, punând-o uşor pe pat, în timp ce ea plângea în hohote. M-am uitat în stânga şi în dreapta pe hol, ca nu cumva cineva să îşi facă scenarii idioate. Grăbindu-mă spre Bella, m-am aşezat lângă ea acoperind-o cu o pătură mai groasă. Doar atingerea mea o făcea să tremure. Era mai firavă ca oricând.

Am vrut să rostesc ceva, să las cuvintele să curgă nestingherit, să îmi arăt îngrijorarea, însă tot ce am făcut a fost să o iau în braţe şi să o pup părinteşte pe frunte. Mă mira felul în care ajunsese, şi mai ales, mă întrebam cine i-a făcut asta. După minute bune în care încercam să o liniştesc, şi-a tras nasul, privindu-mă curios. Ochii îi erau roşii, epuizaţi de la atâta durere şi plâns. Privea inocent, mai inocent decât un copil care se pregăteşte să plângă. I-am luat mâna tremurândă în a mea, încălzind-o.

- Bella...ce ai făcut de plângi iar? am întrebat-o cu blândeţe în glas.

Nu mi-a răspuns, doar şi-a adâncit nasul în scobitura gâtului meu. Înebuneam când vedeam că nu cooperează, că nu mă lasă să o ajut. Plângea...Plângea mai tare decât am făcut-o toţi la un moment-dat în viaţa noastră. Lacrimile ei curgeau mai tare decât au curs la inmormântarea părinţilor ei. Ceva nu era bine.

- Bella, cu plânsul nu rezolvi nimic. Hai, spune-mi ce te macină. i-am cerut lăsând-o să cadă pe pernele acelea mici.

- Harry...m-a bătut. zise aproape şoptit, incercând să îşi stăpânească emoţiile.

Mi-am lăsat capul în jos, bănuind că iar se afla într-o stare euforică, cauzată de multe pahare de Whiskey băute. Mă irita uneori faptul că se descărca prin alcol, apoi dacă era o problemă serioasă, îşi revărsa mânia pe oricine îi pica în mână. Se pare că făcuse la fel şi acum.

- E beat, nu? am întrebat-o ridicându-mi privirea spre ea.

Nu a zis nimic, doar a dat afirmativ din cap. Mă enerva câteodată că era atât de timidă încât lăsa  de la ea, doar ca să îi mulţumească pe alţii. Aici nu o condamn, Harry fiind mult prea puternic pentru cât de plăpândă era ea. Am prins-o de umeri, scuturând-o ca să îşi mai revină la viaţă, însă doar începuse să plângă mai tare.

- La dracu' Bella! Doar pentru o palmă plângi atât? am început să strig
  
- Dacă era doar o palmă nu mă durea nici in cot, Liam! A vrut să abuzeze de mine, pe lângă că m-a şi lovit! Tu ştii ce rău mă simt când îl aud cum mă numeşte o curvă infectă? a răbufnit aceasta.