Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]

After all, the troubles appeared.

Faţa mea simţea o fierbinţeală adâncă, ochii mei fiind nevoiţi să se deschidă instantaneu. Usturimea provocată de lumina puternică ce predomina prin jur mi-a coborât iar pleoapele, ducându-le ca o mamă grijulie la patuţ pentru somnic. M-am ridicat uşor în fund, pe fruntea mea făcându-şi loc câteva riduri adânci. 

Mi-am deschis ochii, poziţionându-mi mâna deasupra ochilor ca o copertină, pleoapele mele mijindu-se sfioase sub lumina puternică a soarelui ce se ridica ţanţoş dintre valuri, căscând încetişor. Am surâs scurt, măsurând cu privirea întreaga plajă inundată de voioşie şi prospeţime. Valurile se apropiau sfioase de noi, retrăgându-se apoi temător înapoi, ruşinate de prezenţa noastră.

M-am frecat cu mâna la ochi, limpezimea imaginii accentuându-se. Mi-am întors capul, dând de Harry, care sforăia înăbuşit, cu gura căscată. Imaginea asta necesita o porţie mare de râs, isteric chiar, dar m-am mulţumit doar cu un chicot scurt, nevrând să îl tulbur din somnul lui angelic.

Am dat să mă ridic, corpul meu fiind sprijinit doar într-un genunchi. O mână caldă mi-a cuprins încheietura, corpul meu pierzându-şi uşor echilibrul, ajungând să văd priveliştea cerului puţin rozaliu, asemănător cu vata de zahăr pe băţ. Un chip bine dispus şi-a făcut apariţia, întinzându-mi mâna. 

- Hopa aşa. - a îngânat Harry, trăgându-mă în sus - 

- Nu mai sunt atât de mică. - am răspuns eu îmbufnată -

- Ei, nu? Ce înălţime ai? - a zis adoptând o poziţie de divă - 

- 1.....1,69. - am zis eu printre râsete - 

- Tu îţi baţi joc de mine? - s-a benoclat el la mine - 

- Chiar deloc. 

- Vezi? Destinul vrea să fim în poziţia asta. Mrawr. - a început el să facă ca o pisică - 

- Eşti nebun.

- După tine. - mi-a răspuns rapid făcându-mi cu ochiul - 

Am surâs scurt, apoi am început să mă plimb prin nisipul uşor încălzit la foc mic, cu Harry după mine. Curenţii răcoroşi ai valurilor se plimbau printre noi, ca nişte spirite rătăcite, monitorizându-ne fiecare mişcare. Acesta s-a apropiat de mine, împleticindu-şi degetele cu ale mele, zâmbindu-mi timid.

Fiind prinsă în mrejele privirii lui, am avut un contact dur cu nisipul acum fierbinte. Cineva trebuie să ia oala aia de pe foc. Harry a început să râdă zgomotos, eu trăgându-mi nasul puţin înfundat. L-am prins de picioare, trăgându-l ,,uşor,, lângă mine. Acum amândoi eram acoperiţi cu pulberea aurie, puţin iritantă ce-i drept. 

- Mi-am luat revanşa! Aha, aha, cine e cu mine? Aha, aha! - am început eu să dansez pe lângă acesta - 

- Ce să îţi povestesc. Hm, cât tupeu! - mi-a răspuns acesta cu fiţe de divă - 

- Prinţesule, ştiu că nu ţi-a venit Făt-Frumoasa, dar nu mai face nazuri. O să vină...cândva. O să îţi aducă şi beţişoare parfumate. - i-am zis eu ironică, bătându-l pe umăr - 

- Ce să îţi povestesc. Nu mai sunt prinţes de când...de când.... - a zis ,,izbucnind,, în lacrimi - 

- De când? - am răspuns ridicând o sprânceană - 

- De când Niall mi-a mâncat.....mi-a mâncat coroniţa din aluat de covrigei. Weeee! Prea mare tortura. - a început să plângă acesta ca un bebeluş - 

- Ce copil mai eşti. - mi-am dat eu ochii peste cap - 

- Îmi faci tu alta, mami? - a zis acesta făcând o faţă de căţeluş a naibii de autentică, clipind des -