Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]

I want you inside me!

HARRY'S P.O.V

Degetele mele băteau rapid în masă, din cauza frustrării pe care tocmai mi-o crease Chris. Nu mai reuşea să scape de droguri, şi mai ales de curve. Era plecat în fiecare seară, venind de fiecare dată aproape leşinat acasă. Nu mă durea că îi era rău, dar îmi strica dispozitia mie. Uşa se trântise, ridicându-mă imediat de pe scaun şi ieşind pe hol. Chris se bălăngănea, încercând să închidă uşa. Îndreptându-mă spre el cu paşi rapizi şi cu un mârâit în voce, l-am izbit de perete prinzându-l de gât. Mă privea încruntat, fiind cel mai probabil că alcoolul îl ameţise prea mult pentru a mă mai recunoaşte.  Am răcnit, dându-i un pumn în faţă, el dezechilibrându-se şi căzând pe podeaua rece. A tuşit, apoi s-a ridicat încet de pe podea, punându-se în faţa mea. 

- Mi-o poţi arăta şi mie pe curva aia care îţi fură tot timpul? O poză doar. Să ştiu dacă merită banii mei. l-am îndemnat, rânjind la ultima propoziţie spusă

A dat afirmativ din cap, conştient fiind că dacă primeam un răspuns negativ, îi rupeam toate oasele. A început să caute prin buzunare, găsind în final telefonul în buzunarul gecii şifonate. Nefiind în stare să umble pe el, l-am luat, intrând în fotografii. Un zâmbet imens mi-a inundat faţa, sprâncenele arcuindu-mi-se uşor. I-am dat înapoi telefonul, apoi cu un zâmbet pervers pe faţă, m-am îndreptat spre scări. Cu prima dreaptă urcată, mă lovise o idee.

- Să o chemi aici într-o zi. Aş vrea să facem cunoştinţă. am râs, apoi am plecat în camera mea lăsându-l confuz în faţa uşii

BELLA'S P.O.V

Mă plimbam prin ploaie, trăgându-mi nasul din când în când. Lacrimi au început să curgă după ce mi-am dat seama că îl acceptasem pe Lucas. Mi-am şters nasul cu mâneca hanoracului, trăgând aer în piept. Vroiam doar să ajung acasă, să mă trântesc în pat şi să mă uit la poze cu Harry, însă...nu mai aveam un loc al meu. Trebuia să stau la Vanessa până se linişteau apele. Am oftat zgomotos, apoi am plecat spre casa Vanessei. Păşind înăuntru, Vanessa mă întâmpină cu un zâmbet kilometric.

- S-a întâmplat ceva cât am fost plecată? Sau, e pe cale să se întâmple? am întrebat, uitându-mă cruciş la ea

- Vreau să îţi prezint pe cineva. Niall, vino, te rog.

NIALL'S POV.

Am ieşit din bucătărie când Vanessa m-a chemat, având să scap jos paharul pe care tocmai îl umplusem cu suc de portocale. Aceaşi fată şatenă stătea nemişcată în mijlocul camerei măsurându-mă cu privirea. Ochii ei negri străluceau în lumina difuză din cameră, începând să îşi muşte iritată buza de jos. Fruntea i s-a descreţit, buzele arcuindu-i-se într-un zâmbet jucăuş, ce lăsa la iveală gropiţele ce îi înconjurau zâmbetul. Făcea paşi mici către mine, strângându-şi mâinile pe lângă corp. Îşi ridică mâna dreaptă în sus, ridicând-o spre mine.  Strălucirea din ochii ei m-a făcut să îmi dau seama că era chiar ea, Bella.

- Bella, încântată. îmi zâmbi, prinzându-mi mâna delicat într-a ei, însă marimea mâinii mele o depăşea pe a ei

- Niall, încântat. i-am răspuns, la fel de confuz pe cât eram când am văzut-o 

Din impuls, am cuprins-o în braţele mele dornice să o ţină strâns în braţe. Mâinile ei micuţe s-au poziţionat pe ceafa mea, faţa mea fiin adânc mângâiată de părul ei cu aromă de măr. Voceai ei suavă îmi aduse atâtea amintiri în minte, încât nici nu mai vroiam ca această îmbrăţişare să se termine. Am găsit-o, în sfârşit, însă se pare că nici nu mă mai cunoaşte. Sunt doar un străin pentru ea, nimic mai mult. A început să se foiască, aşa că i-am dat drumul din îmbrăţişarea mea strânsă.