Mi-am deschis ochii încet, văzând totul în ceaţă. M-am ridicat în fund, înăbuşind un căscat şi frecându-mă la ochi. Întunericul din cameră mă înfiora puţin, aşa că am decis să dau un aer mai luminos camerei. Mi-am luat în picioare papuceii mei pufoşi de casă şi mi-am târâit picioarele până la geamul care era acoperit cu o perdea albastru închis.
Am dat la o parte perdelele, lăsând lumina să pătrundă prin cameră. Mi-am închis ochii care erau parcă arşi de soare, făcându-mi o încruntătură pe frunte. Mi-am deschis puţin ochii, văzând că lumina era mai blândă cu mine acum. Am deschis puţin geamul iar aerul curat a pătruns prin toată încaperea.
Am ieşit pe balcon, inspirând aerul liniştitor de dimineaţă. Mă uitam la răsărit, văzând cum o minge de foc uriaşă se ridica în sus, aruncată parcă de dealuri cu o paletă de tenis.
Mi-am pus coatele pe balustradă, uitându-mă prin jur şi punându-mi gândurile în ordine. O lacrimă a început să îşi croiască drum pe obrazul meu palid, puţin roşu după momentele de seara trecută. Am lăsat-o să curgă, până i-am simţit gustul sărat. Am şters-o apoi m-am aplecat puţin peste balcon.
Privirea îmi era acum aţintită pe grădina din spate, unde mă jucam mereu când eram mică. Mi-am mutat privirea la leagănul în care mereu mă dădeam când eram cu fratele meu, pentru că altfel mă temeam că o să cad.
Am văzut un picior ieşind de sub copertina leagănului. Ciudat, oare cine e acolo? Peste 2 secunde o mână şi-a făcut apariţia, făcându-mă şi mai confuză. Mi-am mijit ochii, putănd observa un ceas pe care numai o singură persoană îl putea purta. Am intrat înapoi în cameră.
Mi-am luat un halat negru şi pufos şi am început să cobor scările până la uşă. Am apăsat clanţa dar apoi mi-am dat seama că trebuie să ies prin bucătărie. Am ieşit şi m-am îndreptat prin iarba udă, sfioasă, până la leagănul unde un prinţ adormit îşi făcea somnul de frumuseţe. Ajunsă acolo, cu picioarele ude, m-am apropiat încet.
Un sforăit m-a făcut să mă dau doi paşi în spate. Sforăitul încetase, iar eu mi-am continuat drumul. Ajunsă l-am întors pe cel care dormea pe spate şi l-am văzut pe el. Am început să respir tot mai greu, până m-am trezit din transă. Era renumitul Harry Styles.
Mă uitam la el insistent până când am văzut că şi-a deschis ochii aceia verzi fermecători, puţin ameţit. Buzele puţin uscate i s-au arcuit într-un mic zâmbet înconjurat de acele gropiţe adânci.
S-a ridicat şi m-a privit blând, zâmbindu-mi în continuare. Eu m-am întors, nevrând să îl privesc dar a venit lângă mine şi mi-a pus mâna pe umăr făcându-mă să tresar. M-a curpins pe la spate şi m-a strâns la pieptul lui, sărutându-mă pasional pe gât, făcându-mă să scot un mic geamăt de plăcere, lăsându-mă pradă tentaţiilor. M-a întors spre el şi m-a privit în ochi, prinzându-mă în vraja lui. Ne-am apropiat încet, ajungând la 2 centimetri unul de altul, simţindu-i respiraţia caldă pe buzele mele.
Şi-a lipit buzele de ale mele, obligându-mă să îl trag şi mai aproape, acum încolăcindu-mi picioarele în jurul taliei lui. M-a lipit de perete, sărutându-mă pe gât. L-am împins uşor, dându-mi seama că ceea ce fac nu e bine şi am fugit în cas, înapoi în cameră.
M-am pus pe pat punându-mi mâinile în cap. De ce am căzut pradă tentaţiei? Nu trebuia dar....nu am putut rezista. Am aruncat o pernă pe jos, lăsându-mă apoi să cad pe spate, putând privi tavanul care devenise foarte interesant, de un roz pal.
Scârţâitul infernal al uşii m-a făcut să îmi întorc puţin privirea. Era Jake cu o expresie neutră, încercând să schiţeze un mic zâmbet, pentru a da impresia că este bine, când de fapt nu era aşa. Vroia să mă facă să mă simt bine, chiar dacă asta însemna să facă mari eforturi.
CITEȘTI
Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]
FanfictionUneori..uneori te gândeşti că viaţa ta nu poate fi mai rea decât este. Când dragostea te loveşte încet, iar persoana aceea e Harry Styles, îţi faci o mulţime de vise în care nici tu nu crezi pe deplin. Destinul fiind crud, nu îţi oferă nici o şansă...
![Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]](https://img.wattpad.com/cover/4036709-64-k733924.jpg)