Trupul meu adormit a fost zgâlţâit, fruntea mea făcând contact cu geamul rece, cu nişte dâre mici de apă pe acesta. Mi-am ridicat capul, apăsând puternic zona frunţii, ştiind că urma să am un ditamai cucuiul. Mi-am mutat privirea spre geam, văzând că afară se dezlănţuia o adevărată ploaie de toamnă. Mici dungi aurite tăiau cerul, în urma venirii lor rămânând nişte bubuieli asurzitoare.
M-am ridicat în capul oaselor, intinzându-mi corpul amorţit de poziţia incomodă pe care am avut-o. Mi-am frecat ochii adormiţi cu dosul palmelor, analizând interiorul maşinii. Niall m-a bătut pe umăr, trezindu-mă din somnul meu de prinţesă adormită.
- Haide, am ajuns se pare. - mi-a zâmbit acesta uşor - Se pare că vremea nu ne surâde. - a zis privind spre geam la jocurile de lumini ce se dădeau afară -
Am deschis uşor uşa, împingând-o cu toate forţele mele în afară, braţele mele simţind răceala picurilor ce cădeau tot mai deşi, de parcă cerul ar plânge în hohote. Am ieşit din maşină, corpul meu fiind strivit sub greutatea picurilor de ploaie. Harry a venit lângă mine, întinzându-mi umbrela lui.
- Harry, ţine-o tu. - am refuzat eu politicos - Eu am alte planuri cu ploaia asta. - am zis ţâşnind de sub umbrelă, lăsând picurii reci ca gheaţa să mă învaluie pe deplin.
Mi-am lăsat capul pe spate, ridicându-mi mâinile leneşe de pe lângă corp în sus, începând să mă învârt încet prin ploaie. Băieţii au început să zâmbească văzând cât de copilăroasă eram. Lăsând umbrelele, mi s-au alăturat, începând să se prostească şi ei cu mine prin marea de picuri ce ne invada trupurile.
Ploaia îmi oferea o stare de linişte profundă, lăsându-mă parcă singură în universul meu imaginar, lipsită de necazuri, fără nici un gând neliniştit. Picurii reci scoteau toată tensiunea acumulată, trupul devenindu-mi pur, fără nici un pic de tensiune. Gândurile profunde mi-au fost întrerupte de Louis, care s-a izbit de mine, ajungând amândoi ˙în nisipul umed.
- Îmi cer scuze. Harry, uite ce ai făcut! - a pufnit Louis arătând către tricoul lui cu dungi, care acum era acoperit de nişte pete măricele, maronii -
- Scu...ze? - a răspuns Harry făcând o faţă de ştrumf -
- E tricoul meu preferat! - a început să se miorlăie Louis -
- Îţi trece până te măriţi. - l-a ironizat Harry -
- Băieţi, scuzaţi că vă întrerup discuţia amoroasă dar..vreau să merg să mă schimb. - am zis eu timid -
- Şi te ţinem noi de picioare? Dă-i înainte. - a zis Louis -
M-am ridicat distrată, lăsându-i pe cei 5 nebuni să se răcorească. Am intrat în casă, covorul care era de un alb imaculat mai devreme devenind maroniu deschis. Am fugit spre baie mâncând pământul, vrând să scap de hainele acelea pline cu nisip.
Mi-am adâncit corpul în cadă, lăsând fierbinţeala apei să mă învăluie cu totul. Nisipul se risipea încet în cadă, fiind înlăturat de buretele meu pufos, care îmi explora suprafaţa pielii, lăsând o dâră groasă de spumă cu miros de crini în urma sa.
După un duş lung, relaxant, în care mi-am limpezit corpul şi mintea, am mers în noua mea cameră, ca băieţii să nu înceapă să se îndoiască de gradul meu de relaţie cu Harry. Am început să cotrobăiesc prin sifonier, căutând o pijama comodă, sau orice altceva în care aş fi putut să mă odihnesc. În final, am ales o pereche de pantaloni de trening şi un maieu comod. Mi-am prins părul într-o coadă de cal, apoi m-am aşezat pe pat, începând să butonez telefonul în căutarea unui subiect interesant.
Prinsă în mânuirea corectă a telefonului, o ciocănitură în uşă mi-a atras atenţia.
- Intră. - i-am răspuns celui care îmi perturba liniştea -
CITEȘTI
Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]
FanfictionUneori..uneori te gândeşti că viaţa ta nu poate fi mai rea decât este. Când dragostea te loveşte încet, iar persoana aceea e Harry Styles, îţi faci o mulţime de vise în care nici tu nu crezi pe deplin. Destinul fiind crud, nu îţi oferă nici o şansă...