Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]

A shower is better in 2

Razele soarelui îmi inundau uşor ochii, lăsând două mingi mari negre să fie dezvelite de pleoapele-mi mari. Priveam uşor confuză în jurul meu, neştiind unde mă aflam. Oare, ce căutam aici, în acest loc dărăpănat? Mi-am privit trupul gol, acoperit doar un cearceaf subţire, aproape transparent.  O mână îmi înconjură brusc talia, trăgându-mi trupul mai aproape de al lui. Buzele lui umede mi-au sărutat uşor umărul, încălzindu-l. M-am întors brusc, dând de o privire de jad somnoroasă, ce îmi măsura atent detaliile feţei, oprindu-se asupra buzelor. Zâmbi jucăuş, apoi începu să se joace cu părul meu, neluăndu-ne privirea unul de la altul. 

Îi adoram zâmbetul de dimineaţă, şi chipul uşor adormit.  Mi-am dus mâna jucăuşă spre chipul lui, mângâindu-i obrazul fin, şi măsurându-i buzele pline. Şi-a trecut limba peste ele, lăsându-le întredeschise. Emana senzualitate cu fiecare gest făcut, o siguranţă deplină prin fiecare privire. Nu îmi dădeam seama cum am trăit atâta timp fără atingerile lui. Buzele lui le fremătau pe ale mele, unoversul din jurul nostru dispărând complet pentru câteva minute. Asta era tot ce vroiam: EL. Îmi lumina fiecare zi, pot să spun fiecare clipă din viaţă, acum că era lângă mine.

M-am ridicat jucăuşă de jos, privind la zâmbetul lui. Mă bucura să îl văd aşa, să ştiu că era fericit pentru că eram eu cu el. Mi-a fost dor de clipele astea. Mi-am ,,cules,, hainele, sau ce a mai rămas din ele de pe jos, îmbrăcându-le, apoi reluându-mi poziţia moleşită de mai devreme lângă corpul masiv al lui Harry. Liniştea ce ne înconjura era divină, dându-mi senzaţia că... totul e perfect în sfârşit. Cu el aici, şi clădirea se putea prăbuşi peste noi. Nu îmi păsa. Şi-a împleticit degetele cu ale mele, sărutându-mi mâna, mai graţios ca niciodată. Am surâs, muşcându-mi buza de jos. S-a ridicat, spre surprinderea mea îmbrăcat, întinzându-mi mâna. Am apucat-o uşor, ridicându-mă în picioare, zâmbind încontinuu, fericirea spunându-şi cuvântul.

- Mergem? mă întrebă uşor captivat

Am dat afirmativ din cap, trăgându-l după mine până la micuţa ieşire a imobilului. Lumina ajungea nestingherită la ochii mei, făcându-mă să mă încrunt uşor. Soarele răsărea dintre dealuri, de parcă aceastea jucau tenis, iar soarele era o simplă minge de tenis, care, revenea înapoi foarte târziu. Am aruncat o privire fugitiv peste stradă, apoi am pornit pe urmele lui Harry, împleticindu-mi degetele cu ale lui.  Mă prinse de mână, apoi mă îndrumă în partea opusă clădirii, semn că mergeam acasă... la el acasă.

Nu puteam să spun că era şi casa mea,  pentru că îmi displăcea total atmosfera tensionată de acolo. Nu vroiam să fiu mereu în centrul atenţiei, mai ales să fiu privită în fiecare moment cu ură de Chris, pentru că îi furasem tatăl. Era dreptul meu să îl am pe Harry aproape, iar decizia mea de a fii cu el este irevocabilă. Habar nu am de ce îl iertasem pe Harry după atâtea minciuni îndrugate şi folosite în scopuri egoiste, dar acum, el era singurul pe care mă mai puteam sprijini când simt că o să cad... deocamndată.

Mi-am mutat privirea spre chipul concentrat la drum al celui de lângă mine. Simţind că e privit, şi-a pus privirea de jad asupra mea, zâmbindu-mi discret, dar cu subânţeles. Nu puteam să mai disting nici o parte din latura lui copilăroasă de acum doi ani, ce se supăra din orice fleac. Poate că acel Harry nu mai există, sau nu îl cunoşteam îndeajuns pe ,,noul'' Harry.

- E vreo problemă? mă trezi el din gândirea mea profundă. 

- Nu... Totul e în regulă. am aprobat totuşi nesigură

S-a oprit, întorcându-se cu faţa spre mine. M-a privit cald, prinzându-mi faţa în palmele lui mari, lipindu-şi fruntea de a mea. Am oftat zgomotos în timp ce el îmi mângâia obrajii cu degetele mari. 

- Bell'... începu el. Totul o să fie bine acasă, iar Chris nu o să mai zică nimic. Îţi promit. Ai încredere în mine, Bell' ? 

Am dat afirmativ din cap privindu-l atentă. Poate avea dreptate. Nu avea să se întâmple nimic, iar Chris dădea dovadă de prea multă laşitate pentru a crea o revoltă împotriva mea. I-am înlăturat uşor timidă mâinile de pe faţa mea, privind adânc în acel abis de smarald.