Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]

Life sucks!

HARRY'S POV.

După 2 zile în care am petrecut cu fast începerea unui nou an, simt că totuşi lipseşte ceva...cineva. M-am încruntat la gândul că Bella ar fi plecat cu cineva în acea noapte, când o verişoară de a mea a vrut să danseze cu mine. Era destul de supărată din câte imi arătau trăsăturile încruntate ale feţei acesteia. M-am ridicat în fund, începând să analizez tot ce se afla în cameră. Cu fiecare lucru văzut, doar faţa copilăroasă a Bellei îmi apărea în minte. De fiecare dată când mă trezeam îmi era dor să îi simt degetele jucându-se în părul meu, să îi simt respiraţia plimbându-se uşor pe faţa mea adormită, apoi să mă trezesc şi să încep să o gâdil. 

Oricât de dor îmi era de acele clipe, nu puteam uita aşa uşor tot ce mi-a făcut...şi mai ales ce i-am făcut eu ei. M-am lăsat în jos pe pătura rece ce avea îmbibat un miros discret de crini...parfumul preferat al Bellei. Trupul mi s-a intors înfuriat amintindu-mi toate acele clipe intime ce le impărţeam târziu in noapte, cum se ruşina de fiecare dată când mă uitam insistent la ea şi cum buzele noastre se uneau. Îmi era dor să o am aproape pe acea fată timidă, ce se ruşina cu fiecare privire...insă acea fată nu mai există. A fost înlocuită de una rebelă, care face totul exact pe dos.

Am tuşit, semn că o să capăt o răceală puternică în urma fugitului meu prin zăpadă în căutarea Bellei. Sunt total debusolat. Cum a putut dispărea în câteva ore? Unde s-ar fii putut duce? Doar întrebările acestea le aveam în minte. Am pufnit, întorcându-mi capul spre geam, însă lumina prea puternică a amiezii îmi cauza şi mai multă durere. Am tras perdelele, ieşind apoi pe uşă. Vroiam să mă descarc, iar barul era cel mai bun loc pentru asta. Ajuns la uşă, mi-am luat haina şi fularul, pregătit să ies, însă Liam mă oprise înainte să mai pot face vreo mişcare.

- Harry, unde pleci? mă întrebă acesta venind în dreptul meu.

- Am treabă. De ce întrebi? am zis nepăsător pregătit să ies.

- Ştii că Bella nu mai dă nici un semn de câteva zile? Nu mai bine am merge să o căutăm în loc să stăm şi să colindăm barurile, Harry?

- Nu are rost. Oricum nu o găsiţi. A plecat de tot, cine ştie cu cine. am rostit privind încruntat în altă parte.

- Şi de unde ştii mă rog? Ai fost să o cauţi măcar, chiar şi pentru un minut? zise vizibil enervat de răspunsul meu.

- Da, am fost! Şi ghici ce! Nu am găsit-o! Precis a plecat cu altcineva, doar e o curvă inutilă! am zbierat ieşit din pepeni, trântind uşa în urma mea.

BELLA'S POV.

Lacrimi îmi curgeau şiroaie pe faţa mult mai albă decât era de obicei, lacrimi de dor. Îmi era dor de Harry, îmi era dor de prezenţa lui, chiar dacă era rece cu mine, ca un iceberg. Vroiam să îl ating, să îi simt măcar mâna cum îmi colindă şoldurile în timp ce buzele lui sunt unite cu ale mele. Vroiam doar să îi simt respiraţia, şi îmi era de ajuns. Însă aici, în centrul ăsta ponosit, nu puteam nici să văd lumina zilei cum trebuie. Sunt doar de 4 zile aici, însă mi se pare că a trecut deja un an întreg. Vroiam să ies, însă nu puteam nici cum. Întrebasem o asistentă ce venise să îmi aducă mâncare, însă mi-a răspuns că mai am ceva de aşteptat, cam un an întreg. Deci, mai aveam încă 365 de zile până aveam să îl pot căuta iar pe Harry. Ce a fost în mintea mea să îl las din cauza certei noastre din acea seară?

Flashback

- Hai, nu muşc. îmi zise Harry bătând cu mâna pe pat.

M-am apropiat sfioasă de el, încercând să par curajoasă, însă tot ce îmi reuşea era un tremurat mai discret. Văzând că mă mişc cu încetinitorul, a venit vizibil enervat în faţa mea, prinzându-mi mâna cu putere. M-am încruntat din cauza puterii cu care îmi strângea mâna. Mă privea distrat, de parcă eram o jucărie şi se pregătea să se joace cu mine.