Impossible Love. [One Direction Fan-Fic]

That's the reason why I love you!

Bună! Cred că mulţi dintre voi, nu înţelegeti ce e cu schimbarea asta brusca de comportament. Ei bine, citiţi, şi o să aflaţi.

Privirea îmi era încă pironită pe chipul lui Harry, privindu-l cu teamă. Şi-a lins uşor degetele, rânjind cu gura până la urechi. Mă privea cu o expresie neutră, însă din gestul lui reieşea că avea altceva în plan. Inima începuse să îmi bată tot mai tare, mai să îmi iasă din piept, nevrând să mai suporte atâtea sentimente degeaba. M-am ridicat de pe canapea, sub privirile insistente ale celui de lângă mine, îndreptându-mă uşor ameţită spre baie. Am închis repede uşa după mine, aşezându-mă uşor, puţin neisgură pe blatul chiuvetei. În capul meu se ducea o luptă, mai ceva ca războiul mondial, încercând să îmi dau seama de ce comportamentul lui s-a schimbat doar într-o seară, să înţeleg ceva prin faptele lui, însă nu reuşeam să deduc nimic dacă nu îl intrebam de ce se comporta aşa cu mine. M-am coborât jos de pe aşa-zisa canapea improvizată, şi am ieşit din baie. Ajunsă în dreptul lui Harry, mi-am dat uşor o şuviţă după ureche, începând să mă foiesc. 

- Harry...

Spre surprinderea mea, nu mi-a răspuns, doar s-a ridicat de acolo, mergând în cabina pilotului, alăturându-i-se. M-am aşezat complet debusolată pe canapea, luând revista în mână, vrând să citesc ceva până când aveam să ajungem însă, titlul revistei mă irita şi mai mult. ,,Harry Styles, din nou într-o relaţie amoroasă după despărţirea de fosta lui iubită?" Am aruncat revista pe jos, apoi prinzându-mi capul în mâini. Deci ăsta era răspunsul la întrebările mele. Avea o alta lângă el.  lacrimă a început să îşi croiască drum pe obrazul meu, urmată de alte, şi alte... Prezenţa lui Harry îmi încânta şi mai mult starea pe care o aveam, asezându-se lângă mine.

- Care e problema cu tine? a zis vizibil dezinteresat.

- De când îţi pasă? i-am răspuns nervoasă, vrând să mă ridic de pe canapea, insă mâinile lui m-au tras brusc înapoi.

- Stai cuminte aici. Aterizăm în două minute. Sau...vrei să fii aruncată pe aici?

Nu am spus nimic, aşteptând o reacţie calmă din partea lui, însă după o scurtă pauză, nu am primit decât mândrie din partea lui.

- Aşa mă gândeam şi eu.  a spus închizându-şi centura de siguranţă.

Am făcut şi eu la fel, lăsându-mi capul uşor pe spate, închizând ochii. Avionul a început să coboare, o stare neplăcută de greaţă curpinzându-mă imediat. I-am curpins mâna lui Harry, strângând-o puternic. M-a privit uşor încruntat, trăgându-şi mâna din strânsoarea mea. Am continuat sa îl privesc, până când pilotul a anunţat sosirea avionului în aeroport. S-a ridicat brusc, ieşind afară din avion, ţinându-şi valiza în mână. Mi-am luat şi eu mica geantă cu câteva haine pe care le-am luat în fugă, ieşind la rândul meu din avion. Mi-am ridicat privirea si ce să vezi? Harry mă adusese în cel mai romantic loc din lume: maritul Paris. Eram complet surprinsa, deoarece locul unde mă adusese şi comporatmentul lui nu se legau nici cum. Îl căutam cu privirea pe Harry, şi într-un final l-am găsit aproape de ieşirea aeroportului.

- Harry, aşteapta-mă! Harry! l-am strigat eu fugind către acesta.

S-a oprit, pe faţa mea apărând un zqmbet larg. L-am ajuns, trăgându-mi răsfularea pe care alergatul mi-a luat-o. 

- De ce zbieri ca o descreieirată pe aici? a zis încordându-şi maxilarul.

- Vroiam să mă aştepţi. Nu prea m-aş descurca fără tine în Parisul ăsta mare. am zis cuprinzându-i mâna în a mea.

- Învaţă să te descurci. Nu o să fiu lângă tine toată viaţa. a zis rece şi nepăsător trăgându-şi mâna dintr-a mea, înaintând încet cu ochelarii de soare la ochi.