Blood or Love? ~In curs de editare~

Capitolul 40

Deodata in mana lui aparu un pumnal si atunci Lucy a stiut ca trebuia sa fuga cat mai departe de acel loc.

-O fac pentru binele tau, draga mea fiica.

-Tata, te rog... sa discutam.

Dar nu mai vedea nimic in fata lui. Tot ce isi dorea era sa isi omoare fiica si sa-si spele rusinea cauzata de aceasta.

In urmatorul moment, cineva l-a pocnit si a incercat sa-i ia pumnalul din mana. Insa el stia foarte bine ca pe acolo aveau sa dea si alti musafiri nepoftiti.

Natsu, caci el fusese cel care il lovise, o urmarise pe Lucy pana acolo gandindu-se ca poate sa fie in pericol si avusese dreptate.

-Natsu ! spuse Lucy fericita sa-l vada.

-LASA-O IN PACE PE LUCY ! DACA VREI SA OMORI PE CINEVA, OMOARA-MA PE MINE !

-Ar fi o placere pentru mine sa fac asta, sa te vad putrezind in Iad. Defapt, e chiar o ideie buna, am sa va omor pe amandoi si am sa fac cumva ca prietenii vostrii sa nu creada ca eu sunt vinovat.

Natsu se postase in fata lui Lucy incercand sa o protejeze, dar deodata zbura spre neasteptate spre tatal ei. Iar pumnalul era la doar cativa centimetrii de inima sa. Lucy nu stia ce sa faca. Natsu nu se putea misca. Ce avea sa se intample ? Cine putea sa-i putea salveze ?

Pe de alta parte, pe unul dintre coridoare, trecea Minerva nervoasa. Nashi o invisese si asta era cea mai mare rusine pentru ea. Si parca nu era indeajuns, Natsu si Lucy puteau sa fie impreuna. Ce sanse mai avea sa devina nemuritoare ?

Daca vrei sa dobandesti puterea de a suporta viata, fii gata sa accepti moartea. Natsu ar fi fost pregatit safaca asta doar ca Lucy sa traiasca in continuare ca pana atunci.

Era un moment de maxima tensiune, tatal ei asteptase acea clipa, clipa in care il va putea ucide pe cel care i-a creat atatea probleme.

Dar moartea e o ipoteza pana in momentul cand esti in bratele ei, fara nicio speranta de intoarcere. Ce sanse mai avea Natsu ?

-LUCY, NU STA ACOLO, FUGI CAT MAI DEPARTE DE AICI ! ii striga rozaliul gandindu-se chiar si in ultima clipa tot la ea.

Insa ea nu voia sa se miste. Era prea ingrozita. Nu ii venea sa creada ca asa ceva se putea intampla in fata ochiilor ei si ea nu era in stare sa faca nimic. Tatal ei il strangea pe Natsu de gat parca dorindu-si sa-l vada cat mai mult suferind.

"Cineva sa-l salveze pe Natsu, va rog, Natsu trebuie sa fie salvat. Dar nimeni nu ma aude nu-i asa ? Nimeni nu a fost de partea noastra niciodata. Suntem niste anormali pana la urma. Niciun zeu nu ne va salva. Toti ne detesta. Iar oamenii nu pot face nimic impotriva lor. De ce am continuat sa luptam in tot acest timp ? De ce am acceptat sa fiu la Sfantul Vladnik ? N-natsu, N-natsu, va muri din cauza mea. Pentru ca eu n-am plecat atunci. Am fost slaba. M-am lasat condusa de atractia care o aveam pentru el. "

*plange*

"Nu, nu pot conta pe nimeni. Am fost o fetita prea slaba, dar m-am saturat sa astept ca altcineva sa vina si sa salveze totul. Am contat pe altii. Asa a fost mereu, dar nu o mai pot face acum. Il iubesc pe Natsu si el nu are voie sa moara. Nu are voie sa ma lase singura. Nu pot permite asta."

In urmatoarea clipa, Lucy sari cu o furie oarba pe tatal sau. Nici macar nu-i trecuse prin cap ca se putea intampla una ca asta. Asa ca a trebuit sa-i dea drumul lui Natsu. Bietul de el, deabia mai putea respira. Lucy isi lovea tatal cu pumnii si picioarele, dar asta nu era indeajuns. Acesta o arunca in perete infuriat de faptul ca ea cutezase ca faca una ca asta. Dar apoi Natsu se napusti asupra lui. Totusi, de data asta, atacul nu-si lasese garda jos, iar rozaliul se trezi ca nu se putea misca, din nou.

-Am sa te omor direct ca nimeni sa nu mai intervina.

Lucy simtea ca nu se mai putea misca. Pierduse unica sansa de a face ceva bun pentru Natsu.

Totusi, de nicaieri aparu un strat de gheata pe podea, iar tatal ei aluneca lovindu-se cu capul de un perete. Pe cine cunoasteau ca putea sa faca asta ? Gray. Si nu era singur. Il adusese si pe Gajeel.

-Natsu, Lucy, sunteti bine ? i-a intrebat el.

-Gray, e prima data cand chiar ma bucur sa te vad, i-a spus Natsu.

-Nu cred ca tipul ala o sa stea prea mult pe jos, a zis Gajeel.

-Minna el e tatal meu, dar el a incercat sa ma ucida, atat pe mine cat si pe Natsu. Nu stiu daca ar trebui sa fugim sau sa ne luptam cu el. Nu stiu ce simt cu adevarat acum.

-Si vrei sa-l lasam in viata ca apoi sa vina dupa noi ? a intrebat Gajeel enervat. Aceasta fetita este nebuna !

-Este tatal ei. Si tu ai unul sau ai uitat ? i-a atras Gray atentia.

Natsu, Gajeel, Rogue si Sting fusesera adoptati de niste vampiri pur-sange, dar au fost abandonati la varsta de 10 ani. De atunci nu i-au mai vazut. Si nici macar parintii adevarati nu se gandisera vreodata sa-i caute. Pe de alta parte, parintii lui Gray murisera atacati de un alt demon. Ei trebuiau sa stie cel mai bine ce insemna lipsa lor. Asa ca cea mai buna varianta erau sa fuga cat mai departe de acel loc.

Totusi, el nu voia sa-i lase sa plece. Cum avea sa se descurce cu cei trei ?

Intamplarea a facut ca pe acolo trecea Minerva.

-Ce se intampla aici ? a intrebat ea socata.

-Omor-o pe Lucy si iti voi da ce vrei, a spus tatal blondinei.

Asta era o noua problema. Ea nu se putea misca singura si Minerva accepta repede oferta gandindu-se ca va castiga nemurirea pe care o merita asa de mult si se va razbuna pe dusmanii sai. El i-a dat pumnalul si ea doar trebuia sa-si faca treaba.

-Ne intalnim din nou. Data trecuta ai avut curajul sa ridici mana la mine, dar de data asta nu vei avea ce sa mai faci. Si dupa ce te voi ucide pe tine, ma voi duce si la prietena ta.

Pe de alta parte, zeul se descurca destul de bine cu toti cei trei care nu se refacusera foarte bine dupa luptele avute.

Totusi, Lucy rupse vraja si ii dadu un pumn Minervei, iar cele doua incepusera sa se ia la bataie. Pumnalul i-a cazut din mana si a ajuns la picioarele unui nou venit. Loke. Da, el aparuse acolo si nimeni nu stia de ce partea avea sa fie.

-Ce fel de tata esti tu daca vrei sa iti omori propria fiica ? l-a intrebat Loke pe Jude nervos.

-Ce tot spui acolo ? Ea mi-a provocat o rusine imensa, nu o pot iarta.

-Atunci nici eu nu te voi ierta pe tine.

In urmatorul moment, Loke i-a dat un pumn lasandu-i masca pe toti ceilalti.

-Asta nu mai este lupta voastra, este a mea. Plecati cat mai repede de aici. O iubesc pe Lucy si chiar daca ea nu-mi impartaseste sentimentele, nu o voi lasa sa moara in halul asta.

In timp ce lupta lor se disputa in alta parte, Natsu o ajuta pe Lucy sa se ridice de jos cat Minerva isi cauta pumnalul.

-Lucy, esti bine ?

-Nu-ti face griji pentru mine. Ar trebui sa nu iti lasi garda jos, ea ar putea sa vina sa te loveasca in orice clipa.

-Nu imi pasa de mine, sa stii, imi pasa doar de tine.

Dar in urmatoarea secunda, Minerva s-a napustit spre el, iar timpul parca s-a oprit in loc. Linia dintre viata si moarte era atat de subtire pentru Natsu.

Deci, in primul rand, nu am putut posta capitolul mai devreme din cauza ca Wattpad si-a schimbat infatisarea si nu mai imi apar voturile si parerile. Asa ca eu ar cam trebui sa trec pe la fiecare poveste sa ma uit doar ca am uitat complet :)) Imi cer scuze.  In al doilea rand, am fost placut surprinsa sa constat ca s-au adunat 8 voturi si cateva pareri la capitolul trecut. Va multumesc ^^ Si o sa incerc sa nu mai uit sa arunc o privire pe la povesti. Oricum, cred ca am scris si am rescris mesajul asta de 10 ori azi.  Mereu cand apasam pe "Publica"  pierdeam tot ce am scris.  Apropo, mai sunt doua capitole. Ma gandesc sa fac si un sezon 2 candva. Doar ma gandesc. Nu uitati ca orice parere conteaza [ cred ca voi spune asta pana mor :)) ]. 

O seara buna.