Blood or Love? ~In curs de editare~

Capitolul 1

      Astazi este prima mea zi la Academia Sf. Vladnik. Parintii mei au considerat ca aceasta este cea mai buna optiune pentru mine. Inainte invatam la o scoala pentru tinere domnisoare, dar din cauza afacerilor tatalui meu a trebuit sa ne mutam in Moontown. Totusi, nu pot sa spun ca imi pare asa rau. Obisnuiam sa fiu intr-un mediu foarte strict, dar aici totul se va schimba. Cateodata cred ca tata nu tine la mine deloc. Bine ca o am pe mama. Ea este o persoana minunata si ma sustine in orice fac. Datorita ei tata a fost de acord sa pot merge la o scoala normala. Nu stiu ce fel de persoane vor fi aici, dar sper sa imi fac prieteni repede. E greu sa fi fata cea noua.  

       In fata mea se deschid portile spre o noua lume. O noua viata e fix in fata. Nu stiu ce e cu mine. Nu credeam ca ma va afecta asa de mult aceasta schimbare. E ciudat. Nu este nimeni pe aici. Unde pot sa fie toti? Orele inca nu au inceput, nu-i asa? Oare sunt cu totii in scoala? Hm. De obicei elevii isi petrec mare parte din timp in curte. Si in plus, azi e o zi insorita. Ce motiv ar putea avea sa-si piarda  vremea in interiorul scolii? Chiar si la vechea mea unitate de invatamant, directoarea ne permitea sa iesim afara. Totusi, nu are rost sa ma uit pe aici. As putea sa ma pierd. Trebuie sa ma indrept spre sala de clasa. Hm. Aici scrie ca trebuie sa ajung la etajul 1, sala 7. Cat poate sa fie de greu? Totusi, e ciudat. Cum de usile scolii sunt inchise? Oare am gresit adresa? Trebuie sa arunc o privire inauntru.

*scartait*

Oh. Asta pare sa fie pana la urma o scoala, dar nu vad niciun elev. Oare imi pregatesc o petrecere surpriza ? Lucy, nu mai visa. Trebuie sa ajungi in sala de clasa mai repede sau vei intarzia. E prima ta zi, nu poti face o impresia proasta de la inceput. Asta iti va aduce numai probleme.

-Ce avem noi aici? a intrebat o voce din spatele meu.
As fi putut jura ca nu era nimeni aici. El de unde a mai aparut? Si mai important de atat, ce vrea de la mine acest blond?
-Eu sunt noua eleva, Lucy Heartifilia, incerc eu sa ma prezint.
-Noua eleva? a intrebat el parca nestiind de nicio eleva noua. Oh, deci, avem sange nou prin zona, a mai spus el ranjind.  Se pare ca asta e ziua mea norocoasa daca am reusit sa intalnesc o asa domnita frumoasa. Eu sunt Sting Eucliffe.

    Nu stiu de ce am impresia ca sunt in pericol. Este primul tip pe care il vad de cand sunt aici, ar trebui sa ma bucur. Da, Lucy, incearca sa te calmezi. Totul va fi bine.
-Stai de departe de ea, vampirule! striga o fata cu parul roz care a aparut de nicaieri
-V-vampir? intreb eu speriata.

    Ce se intampla aici? Ce e cu toti oamenii astia ciudati?  Nu, nu poate sa fie adevarat. Ea doar glumeste, nu-i asa? Vampirii nu exista, Lucy. Toata lumea stie asta. Si coltii aia ce ar trebui sa insemne? Calmeaza-te, Lucy. Trebuie sa fie o farsa. Sunt noua si de asta ei cred ca ma pot pacali.

-Ce iti pasa ce fac eu? o intreaba Sting iritat pe rozalie.
-Si vrei sa te las sa musti oricand pe oricine vrei tu? Esti intr-o scoala, idiotule! i-a reprosat ea nervoasa. Poarta-te ca atare!
-De cand imi spui tu mie ce sa fac ? Eu sunt un vampir. Fac numai ce vreau. Tu esti doar o muritoare amarata.
-Oh, si atunci de ce nu ma constrangi sa ma dau la o parte si sa te las sa iti savurezi masa? Pentru ca nu poti. Sunt prea puternica pentru tine. Asa ca dispari sau o sa ii spun directorului cum ii intampini tu pe noii elevi. 

   Sting si-a mai aratat o data la coltii la ea si apoi a plecat nervos. Unde am ajuns, Doamne? Asa ceva nu poate fi posibil? Visez. Da, asta trebuie sa fie. Nimic nu e real. Nu e niciun vampir. Sunt eu prea stresata, asta trebuie sa fie. Emotiile m-au coplesit si am inceput sa am vedenii.
-Imi pare rau pentru el, a spus rozalia. Nu stie sa se comporte. Asa sunt toti vampirii. Vor doar sange. Te vei obisnui. Dar nu cumva sa le cedezi. Nu te va ajuta asta. Oh, dar nu m-am prezentat. Eu sunt Nashi Dragneel. O necromanta. Comunic cu fantomele si pot invia chiar si morti. Tu ce poti sa faci?
Nu poate fi adevarat. Este doar o gluma. Ce pot sa-i raspund? Daca i-as spune ca sunt om s-ar uita urat la mine? Ar trebui sa inventez ceva repede ca sa radem impreuna de situatia asta, dar nu imi trece nimic prin cap.
-Nu conteaza, a mai spus ea. Eu trebuie sa plec. Trebuie sa-mi tin fratele departe de belele.

   Perfect. Ma bucur din suflet ca am scapat de data asta. Credeam ca voi gasi si eu pe cineva care sa ma ajute sa ajung la ore, dar in schimb aflu ca scoala asta este plina de ciudati. Cum am nimerit eu aici? Trebuie sa il ascult pe tata si sa merg la o alta scoala de domnisoare. Macar acolo nimeni nu ar fi vrut sa ma muste de gat. Dar e doar un vis, nu-i asa? O sa ma trezesc si va trebui sa merg la scoala mea adevarata. Totul va fi bine atunci.

*poc*
   Se pare ca am lovit pe cineva. Asta se intampla cand sunt cu capul in nori si ma gandesc ce sa fac. Asta chiar a durut. E posibil ca asta sa nu fie un vis? L-as numi mai degraba cosmar. Am lovit o fata. Si acum incepe spectacolul. Cine stie ce lucruri ciudate imi mai va spune si ea. Sau poate este pur si simplu o persoana normala. Asta ar fi minunat.
-Imi pare rau, ii spun eu ajutand-o sa-si ridice cartile de jos.
-Nu face nimic, sunt obisnuita, mi-a raspuns ea zambind.
-Ma bucur sa vad ca cineva mai citeste in zilele noastre, am zis eu uitandu-ma peste titlurile lor.

  Nu o sa mint. Mie chiar imi place sa citesc. La cealalta scoala aveam o biblioteca plina de carti, dar niciodata nu am reusit sa le termin pe toate.
-Iti plac cartile? m-a intrebat oarecum mirata.
-Desigur.
-Asta este minunat si ciudat in acelas timp. Nu cred ca persoanele de pe aici ar putea sa spuna acelasi lucru. Apropo, eu sunt Levy Mcgarden. Nu te-am mai vazut pe aici, tu esti eleva cea noua, nu?

*Uuuuuuuu!*
-Ce-a fost asta? intreb eu speriata.
-Gajeel. E varcolac si nu rateaza nicio sansa de a urla, a raspuns ea zambind.
   Oh, perfect. Scoala asta are si varcolaci. Daca nu o sa fiu muscata, poate o sa fiu mancata. Uite, am facut si o rima. 

*poc*
   Cine m-a lovit cu mingea asta? Asta nu mai e un vis. Totul pare prea real. Si unde s-a dus Levy? Ce se intampla in scoala asta? De ce toata lumea dispare?
-Varcolacii sunt ca si cainii. Le place sa se joace cu tine. Imi pare rau ca nu te-am anuntat la timp. Gajeel, ce a fost in capul tau? se aude vocea lui Levy.
Abia acum am observat ce s-a intamplat de fapt. Fata asta este o zana sau cel putin s-a transormat in una. Si pare atat de mica si fragila. Asta ar fi cel mai bun lucru din scoala asta. Zanele din povesti sunt persoane bune, nu-i asa? Dar ce voi face eu cu restul elevilor din aceasta scoala? Voi putea rezista macar pana se termina ziua?