JungKook în vârstă de 19 ani sa născut orb .A făcut 3 operați, plus mulți ani de tratament însă nimic.. starea sa doar sa în răutățit. Dar din fericire mai are o șansă . Are nevoie de sufletul său pereche. Doar un te iubesc din suflet și un sărut di...
–De ce nu? Încă îți place să te joci ca șefu? Sunt doar niște jocuri idioate. –Șef? Jocuri? Idioate? AISH! Tată, măcar știi cât am muncit să ajung unde am ajuns? Știi măcar cât efort am depus în asta? "Se ridică Tae furios"
–Și cine te-a pus?Ți-am spus de dinainte să îți vină ideea asta tâmpită că vreau ca tu să îmi moștenești afacerea. –Da, Într-adevăr mi-ai spus. Dar faci asta pentru că Yoongi- –Nu vorbi de străini în casa mea!
Tae bufnește–STRĂIN? ESTE FIUL TĂU PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU! –NU ESTE! Și numai din cauza lui ești așa.Te-a influențat în rău, și știam că așa va fi. Este o pacoste, Taehyung! –Da, iar fă pe altcineva responsabil. Și de ce este o pacoste, hă? Pentru că este gay, pentru că iubește? Ce este greșit?
–SE IUBEȘTE CU BĂIEȚII!
–Și? Cum te deranjează pe tine asta? Oh, am uitat că pe tine te interesează mai mult părerea altora de cât propri tăi copii. Și poate nu îl mai consideri fiul tău dar el este încă fratele meu! Și să fie clar pentru ultima oară NU VOI MOȘTENI NICIODATĂ FIRMA TA PENTRU CĂ AM PROPRIA MEA FIRMĂ!
–O firmă de jocuri.. Mare brânză
–Atunci de ce ai vrea să o vând și să bag bani în firma ta? Pentru asta este bună firma mea de jocuri,nu? Uită de asta!
Iese din cameră frustrat și nervos iar tatăl său înjură și blestemă în urma sa
Pov Taehyung°~°
Ies nervos din firma tatălui meu și urc în mașină și încep să conduc de nebun. Conduc așa până îmi sună telefonul.
Îl i-au și răspund fără să mă uit cine e.
–Alo? –Taehyung, ce faci? În fine hai să bem! –Hyung? -vru să mai spun ceva dar ceva sa aruncat în fața mea noroc că am pus frână la timp.
–Hyung.. Te sun mai târziu.. –De ce, mă? Ești cu vre-una? –LA NAIBA HYUNG! Cred că am călcat pe cineva cu mașina, pa!"închid repede apelul apoi ies din mașină"
Văd un băiat pe jos, mă duc repede și îl ajut să se ridice însă rămân surprins atunci când văd cine este. –Jungkook?
Întreb mirat însă el nu era atent și doar plângea și căuta ceva cu bastonul.
–Ya, ce cauți? –Nu este treaba ta.. Dă-te din calea mea!
Și chiar atunci începu să plouă ,cu cât ploua mai tare Jungkook plângea tot mai tare. –Hey "îl prind de umeri" Ești bine? Te-am rănit? Îmi pare rău.
–Dacă îți pare rău, nu mai condu în halul ăsta. Chiar vrei să omorî oamenii? Acum.. Dă-te trebuie să o găsesc.. –Ce anume? Te voi ajuta să o găsești. –O brățară..Este de la o persoană dragă.. Te implor.. Ajută.. Mă.. Să o găsesc..
Mă imploră plângând. îl prind de mână apoi îi șoptesc
–Nu mai plânge, o vom găsi,promit!
El aprobă apoi amândoi începem să căutăm brățară însă ploaia începu tot mai tare și nu asta era problema ci faptu că începu să tune și să fulgere.
–Ești bine? "Mă întreabă Jungkook" –Da.. De ce întrebi? –Minți, îți este teamă de tunete sau de fulgere? Sau amândouă? –Ambele.. Dar sunt bine hai să căutăm- –Nu este nevoie! Mă descurc de unu singur. Tu poți pleca. Și fi mai atent!
Vreau să vorbesc însă se aude un tunet puternic și tresar și încep să tremur. Îl prind de mână și îl trag spre mașină. Însă atunci când vreau să urc văd o brățară aurie, îmi dau seama că asta este ceea ce căuta Jungkook așa că o bag în buzunar apoi intru și încep să conduc însă frica mea creștea tot mai mult până în punctul de avea un atac de panică însă simt brusc o mână pe piciorul meu. –Hey, este în regulă! Sunt aici, habar nu am ce caut aici sau de ce îți este teamă însă sunt aici lângă tine!
Îmi șoptește calm iar eu îi i-au mână de pe piciorul meu. El mă privește confuz însă îi i-au mână întra mea.–Mulțumesc
Șoptesc iar el doar îmi mângâie mână cu degetul său mare.
—
–De ce mai adus la tine acasă?
–De unde știi? "Întreb mirat" –Îți cunosc parfumul de data trecută. –Oh.. Ești ud, trebuie să te schimbi altfel vei răci. –Este ok. Eu trebuie să mă întorc în locu acela.Trebuie să mă întorc
"începe să plângă" îi prin fața în mâini însă se dă în spate și vrea să plece însă Îl prind de braț. –Nu este nevoie!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
–Tu nu înțelegi.. Este importantă..
Îi întorc mână și îi pun în mână brățara
–Asta este ceea ce cauți? –Um? "Începe să o pipăie"– Nu așa! "Spun ușor apoi îmi lipesc buzele de ale sale fără să gândesc prea mult"
–T.. Tu "mă împinge și voia să mă certe însă își pune mâinile la ochii pentru câteva secunde ca apoi să își șteargă lacrimile"
–Da.. În sfârșit este din nou la mine. "Spune fericit iar apoi sare în brațele mele" –M.. Mulțumesc că ai găsit-o.
–Nu ai pentru ce! Doar am promis.
Spun zâmbind apoi ne uitam unu la celălalt și vreau să mă apropi însă se aud iar tunete iar eu mă arunc la podea și îmi pun mâinile la urechii.. Însă mâinile îmi sunt da-te la o parte apoi îmi sunt puse căști în urechii
–Astea sunt mai bune de cât mâinile tale, nu crezi? "Zâmbește și wow seamănă cu un iepuraș"–D.. Da
