iubitu meu orb~~😷

26.

Jungkook ieși din duș, se îmbrăcă apoi merge în dormitor însă Taehyung nu mai era.

–Tae?

Ochii începu să îl doară foarte tare și nici măcar negru nu mai putea vedea acum era totu beznă..asta începu să îl sperie foarte tare și nu știa ce să facă.

–Ce.. Mă fac.. Acum? "În colțul ochiilor se strânse lacrimi ce voiau să iasă. "

Încearcă să își găsească telefonul însă nu reuși de cât să se lovească la picior.

–A.. Auu..Nici bastonul nu-l am cu mine..Doare"se mângâie la zona rănită"

Mai face un pas dar cade la pământ apoi ceva tare îi cade și îi lovește capul.

–A.. Au, de ce naiba mă urăște atât de tare universul ăsta? Iar Tae- Aish am avut încredere în el ca un prost..

Atinge obiectul ce i-a căzut în cap și realiză că cel ce i-a căzut în cap a fost chiar telefonul său. Îl i-a și dă cu greu la apelare și noroc că îi știa numărul tatălui său pe de rost și nimeri și cifrele nu din prima dar din a doua.

📞...

–Alo? Tati..?

–Jungkook? Ce este neregulă cu vocea ta? Este totul în regulă? Unde ești, fiule?
–Tati.. Poți veni după mine.. Te rog?
–Desigur, cunoști adresa?
–Da"Își trage nasul apoi îi spune adresa"
–În regulă, vin imediat. Rezistă fiule!

                  **Apel terminat**

După vro 15 minute jungkook aude bătăi în ușa așa că se târăște în genunchi până la ușă iar atunci când ajunge la ușă se ridică cu greu și o deschide însă se împiedică.

–Fiule! "Îl prinde" Ești în regulă?

–D.. Da
–Atunci de ce mai ai puțin și plângi? Este în regulă, nu trebuie să te prefaci!

Îl trage într-o îmbrățișare părintească.

–Tati... "Izbucnește în plâns" e.. Eu chiar.. Am crezut.. În Tae.. Dar el.. A vrut doar să se culce cu mine.. Iar apoi a plecat și ma lăsat singur.. Îmi pare rău
–Pentru ce îți pare rău, băiat prostuț?

Văzându-și fiul așa începe să îi de-a și lui lacrimile, ura să își vadă băiatul suferind. –Pentru.. Tot..Tati..

–Fiule.. Ascultă "Se dă în spate și îi pune să îl privească" Nu ai făcut nimic greșit! Absolut nimic, și dacă el te-a respins nu este vina ta, ci a lui! El pierde fiule.

–Tati.. "Plânge tot mai tare" Nu.. Mai văd nici măcar negru.. Ce se întâmplă?

Namjoon își mări ochii

–Kook, ai inima frântă?

–D.. Dacă asta este ceea ce simt.. Atunci da,am inima frântă.. Doare tare.. Tare..

–Of ,fiule.. Ți-a fost luat ceea ce aveai pentru că ai fost respins de perechea ta

Îl trage într-o altă îmbrățișare însă una mult mai tristă. Namjoon încerca să pară tare însă nu prea reuși pentru că tot procesul pe care la făcut jungkook acum este în zadar acum este la fel cum sa născut.. Nu mai vede absolut nimic.

–Îmi pare rău, fiule-îl bate ușor pe spate
–Nu este vina ta.. Ci a mea..Doar a mea..

.Peste 3 luni.

Au trecut 3 luni de când Jungkook a fost luat de tatăl său din cauza perechi sale.

Acum este la universitatea viselor sale, și-a făcut noi prietenii și cel mai important face ceea ce îi place. Dar tot de atunci tânărul și-a pierdut speranța că va mai putea vedea vreodată, a renunțat să mai încerce în vre-un fel și doar se complace la situația sa chiar dacă părinții săi tot insistă să mai încerce,tânărul este hotărât și încăpățânat ca întodeauna de altfel.

Nu a mai ținut legătură de loc cu Taehyung, ba chiar și-a schimbat și numărul și a revenit la vechiul său telefon mobil.

—

–Jungkook, așteaptă!

Jungkook auzi cum o voce îl strigă așa că se opri însă îi căzu bastonul.

–Stai, să te ajut
"vorbi iar aceași voce, ca apoi să îi de-a bastonul de jos" Poftim!

–Mulțumesc! "Dă să plece dar vorbi din nou acea persoană"

–Eu.. Sunt Yuna, suntem în aceași clasă.
–Oh, eu sunt Jungkook.

–Știu "spune puțin jenată"

–Oh..

–În fine vrei să luăm prânzul împreună?

–Știi că sunt orb, nu?

Fata a rămas mută și nu știa ce să mai zică–Dar.. Te poți face bine, nu?

–Nu! Nu îți pierde timpul cu mine,mai bine ai mânca cu o persoană fără handicap.. Spre binele tău, o zi bună!

Spune zâmbind apoi continuă să meargă. –Jungkook, aici!

Îl strigă Chan, iar apoi îl prinde de braț și îl duce așa până la mașină.

–Cum a fost ziua ta, Kook?
–A fost ok, puțin enervantă.
–Ziua, sau fata de mai devreme? "Râde"

–Nu începe..