iubitu meu orb~~😷

29.

Pov Taehyung>>

Au trecut 3 luni de când l-am văzut ultima dată pe JungKook, am încercat să îl sun dar și-a schimbat numărul și am fost chiar și la el acasă dar am fost gonit de ambii săi tați și păreau nervoși pe mine, și habar nu am care este motivul. Am încercat să aflu dar nu am reușit. Chiar nu înțeleg ce se întâmplă..

I-am lăsat un bilet în ziua aceea, sa supărat de faptul că ne-am culcat împreună sau că am plecat? Aish..

Îmi las capu pe birou însă ciocăne cineva la ușă "Cioc, cioc, cioc"

-Intră! "Spun și pe ușă intră secretarul meu"

-Domnule am aici informațiile pe care mi le-ați cerut. Să vi le înmânez?

-Da, te rog!
-Este student la facultatea de Arte din centrul Seoul ui. Dacă vreți pot pune pe cineva să îl urmărească sau-
-Este în regulă, mă descurc de aici!

-Am înțeles, domnule!

-
Pov autor
-

Taehyung și-a terminat treaba pe grabă apoi a mers direct spre universitatea unde învață JungKook, voia să lămurească lucrurile cu el, voia să se asigure că este totu în regulă voia să știe ce se întâmplă

Parchează mașina în fața Universității apoi iese din mașină însă se sperie puțin atunci când vede fete fugind la el și strigând -UUUU!! ESTE CHIAR EL!!

-Wow, ești chiar marele Kim Taehyung?
-Mhm.. Cred că da
-AAAAA-

Taehyung își duce mâinile la urechii

-Timpanele mele..

-Ce ai spus?
-Am spus că dacă sunteți drăguțe și mă ajutați să găseasc pe cineva?!
-NE-A CERUT AJUTORUL! AAAAA

-Shh.. Mai ușor

-Pe cine cauți, oppa?
-Pe un boboc, JungKook-
-Băiatul chipeș dar orb?

-Mhm.. JungKook

Îl apucă una din fete de mână

-După mine "îl duce la un grup mic de băieții din care făcea parte și JungKook"

-E.. eu cunosc acest miros.. -
-Ce, JungKook?
-Ce miros?

-JUNGKOOK-AHH TE CAUTĂ OPPA TAEHYUNG-AHH ! AAAAA!!

-Shh.. Te rog nu mai urla "spune cu mâinile la urechii"
-Oh.. Scuze, nu mi-am dat seama..

-Taehyung? "Întreabă JungKook"

-JungKook, eu sunt! Putem vorbi?
-Nu! Băieții haideți la cursuri!

Se ridică și merge la cursuri cu ajutorul amicilor săi. -TE VOI AȘTEPTA AFARĂ!

-

JungKook își termină cursurile și ieși în curte așteptându-și prietenul dar simți o mână pe brațul său stâng. -Chan?