JungKook în vârstă de 19 ani sa născut orb .A făcut 3 operați, plus mulți ani de tratament însă nimic.. starea sa doar sa în răutățit. Dar din fericire mai are o șansă . Are nevoie de sufletul său pereche. Doar un te iubesc din suflet și un sărut di...
Ce-i doi ajung în parc însă JungKook încă se temea. –Hey, este în regulă!
Îl mângâie cu degetul său mare. Dar doi băieții apar –Ya, orbule te-ai întors?
Încep să râdă ei plus alți copii din parc.
–Râdeți ca niște proști! Râdeți de o persoană bolnavă, doar pentru că voi vedeți? Ce scuză tâmpită.
"spune Tae dur" –Dacă vă mai luați de el- –Ce vei face? Hă? Mor de frică
"râde în hohote dar Tae se repetă la el și îl strânge de guler" –Nu mă încerca!
Spune pe un ton rece apoi îi dă drumu iar băiatul o i-a la fugă.
–Acum poți sta în parcul tău- –Nu mai vreau! "Își deschide bastonul și vrea să plece însă îl oprește Taehyung" –Hey, ce sa întâmplat?Am vorbit eu cu ei. Acum parcul este liber.
–Vorbit? Eu sunt orb dar asta nu înseamnă că sunt și surd. Nu așa se vorbește. Dacă ei s-au luat de mine trebuie să faci și tu la fel? Asta arată doar că și tu ești rău.. Exact ca ei.O zi bună! Și hai să nu ne mai întâlnim, ok?
Termină de vorbit apoi o i-a din drum. Însă Taehyung îl urmărea, și îl urma din spate
–Știu că ești în spatele meu! –Hey, putem vorbi.. Te rog, doar puțin?! –Ok "se oprește însă se oprește pe stradă"
Trece o mașină în viteză dar îl trage Taehyung repede pe JungKook. –Hey, ești bine?
Spune Taehyung îngrijorat. –Mhm.. Dar m-am speriat.. Mulțumesc! –Nu ai pentru ce! Deci putem vorbi? –Da, dar te rog nu aici.. Este prea multă agitație și multă gălăgie. Nu îmi place.
"Taehyung îl apucă de mână iar Jungkook doar stătea nemișcat. Nu știa de ce dar îi plăcea acel sentiment. Mâna sa era așa caldă și mare. De obicei nu îi plăcea contactul fizic dar lui nu îi spunea nimic atunci când îl atingea și nici nu se speria. Ciudat, dar plăcut. "
–Vrei să mergem la un restaurant, sau la mine? Dar stai liniștit că nu îți voi fa- –La tine, dar nu mai vorbi atât de mult. –Ok, sa făcut!
{Acasă la Taehyung}
–Vrei ceva de băut? –Apă, te rog. –Sigur, rămâi unde ești să nu te rănești!
Chiar dacă Taehyung i-a spus să nu se miște Jungkook nu a ascultat și a vrut să se așeze însă sa împiedicat și a alunecat însă ceva i-a prins capu,și la salvat de la o lovitură destul de puternică
–Ya, am spus să nu te miști! –Dar, am vrut să stau jos.. "Taehyung nefiind prea atent a alunecat și el și așa a căzut peste Jungkook.. Iar buzele lor sau întâlnit. Jungkook îl împinge însă îl trage înapoi dar se îndepărtează Taehyung.
–Jungkook.. Scuze, nu am vrut să profit de tine.. Jur..
Jungkook nu băga în seamă ci clipea într-una, din cauza că îl dureau ochii.
–Jungkook, ești bine? Mă speri..
–Taehyung.. Hyung?..
"lacrimi îi apăru pe chip " –Văd.. VĂD! –Hă? Glumești cu mine? –Am crezut că doar vocea ta este frumoasă dar și tu ești foarte frumos!
Taehyung nu știa ce să creadă însă Jungkook radia de fericire. –Dacă este așa ce culoare este bluza mea? "Îl încearcă Taehyung" –Nu porți o bluză ci un tricou. Și îți stă destul de bine în negru, dar cred că o culoare mai deschisă te-ar prinde mai bine. Părerea mea
-spune dar este luat în brațe de Taehyung și iar cad pe jos dar Jungkook nu își putea lua ochii de pe Taehyung. Se tot holba la el.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
–Mai vrei apă? –Mhm, sigur
"zâmbește dar nu pentru mult timp pentru că atunci când Taehyung se îndepărtează destul de mult ochii iar începu să îl doară iar vederea îi dispăru Iar,și asta la întristat foarte tare..
–Ce sa întâmplat, Jungkook? –Nu mai văd "își șterge lacrimile" –Ce? Dar nu ai zis că- –În fine.. Eu voi merge acasă. Părinții mei probabil mă așteaptă. Am întârziat
Vrea să plece dar îl prinde Tae de braț.
–Ce se întâmplă? Și cum se poate să vezi iar după câteva minute să fi iar orb? –Habar nu am..Dar cred că tu ești cauza –Eu?
