Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

13

Ore mai târziu, fata se ridică căscând a oboseală dându-și seama ce târziu se făcuse. Până la urmă proiectul era finalizat iar problemele ei o împingeau să plece cât mai repede.

D.H:- Ai văzut?
- Nu a fost așa greu.
- A trebuit doar să te răpesc pentru câteva ore...

Spune blondul amuzat de expresiei încruntate ale fetei care doar îl privea obositor.

S.Y:- Esti așa ciudat!

Îi răspunde fata încă privindu-l superficial dând să-i părăsească camera.

Dae Hyun doar zâmbea amuzat lăsând fata să se îndepărteze în a-și continua ultimele retușuri.

Însă pe măsură ce pașii fetei se tot îndepărtau, zambetul blondului dispărea tot mai mult.

Prezența Yoney fusese chiar foarte plăcută, mai ales dat fiind că apartamentul băiatului rar prindea vizitatori.

Astfel că o senzație de singurătate se instalează din nou peste mintea lui Dae Hyun.

Senzația de singurătate îi părea acum atât de înfricoșătoare.

-Acum că mă gândesc poate e prea întuneric încât să o las pe Yona să plece..

Se încurajează baiatul încercând să își inventeze propriile scuze pentru a chema fata înapoi.

-Ah ce idiot sunt. O să o chem înapoi imediat.

Își spune acesta îngrijorat apucând telefonul în încercarea de a o suna.

Însă nu apucă să își deblocheze ecranul acestuia că este rapid întrerupt de soneria ușii.

- Ce bine! S-a întors!

Răsuflă ușurat băiatul ridicându-se din fața micului birou pentru a deschide ușa.

Însă nu apucă să o deschidă complet căci persoana din spatele ei o impinge mai repede în al îndepărta.

În următoarele secunde băiatul amuțise. Toate simțurile sale se blocase cu excepția inimi sale ce bătea ca niciodată.

O senzație nemaiîntâlnită de căldură îl acoperă imediat urmat de un sentiment de, dezechilibru ce îl face să cadă în genunghi fără să realizeze ce tocmai se întâmplase.

Brusc o durere atât de puternică își face apariția în zona gâtului său pe care încercase să o amelioreze cu mâinile in mod inconștient.

Lăsându-se victimă senzației de vulnerabilitate cade întrutotul la pământ privindu-și mâinile pline de sânge.

O lacrimă i se prelinge de îndată pe obrajii fierbinti din cauza durerii insuportabile pe care o simțea.

Din spatele corpului său ce încerca din greu să reziste pășește Hyunjin privindu-l cu scârbă și dispreț.

Brunetul doar stătea uitându-se atent la sângele victimei cum făcea noi șiroaie de-a lungul întregului covor.

Era o imagine atât de liniștitoare, acea culoare atât de specială, întunecată și vie în același timp îl hipnotizau pe Hyunjin care inspira adânc a liniște imediată.

Hy:- Asta e prea puțin pentru ce i-ai făcut iubitei mele!

Spune brunetul pe un ton calm aplecându-se încet în spre corpul blondului care rămăsese inconștient la podea.

De îndată ce sângele acestuia curge din ce in ce mai puțin băiatul începe să contureze linii noi și adânci pe mâinile sale, după care pe chipul său și în cele din urmă pe abdomen.

Obsesia lui Hyunjin pentru sânge preluase de-a dreptul controlul.

Hy:- Chiar îmi fusese dor de așa ceva.

Spune din nou dându-și capul pe spate inspirând adânc a mulțumire.

La terminarea ororii, brunetul se înapoiază de corp în a inspecta împrejurimile.

Hy:- Ce de diplome are nesuferitul ăsta....

Spune sec, continuându-și turul plictisitor până în finalul camerei cu proiectul. Scrisul familiar de pe acea planșetă îl irita teribil știind că nu putea fi decât al Yoney.

Astfel scoțându-și carnețelul negru, băiatul își notează rapid numele blondului recitindu-l cu disperț.

Hy:- Dae Hyun...

Însă se îndată ce ultima pagină a carnețelui îi apare în față, băiatul citește confuz numele uitat al Yoney.

Uitase complet că o notase până și pe ea deșii nu reușise să o ducă la bun final.

De vreme ce Yona devenise mai mult decât prețioasă din punct de vedere sentimental, numele ei ar trebui șters imediat.

Se gândește băiatul trasând o linie dreaptă peste numele acesteia.

Acum că își terminase treaba nu mai avea rost să își piardă timpul în acea încăpere urmând să se asigure că Yona va ajunge acasă cât se poate de repede