Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

6

Perspectiva lui Hyunjin

Pășesc în spatele Yoney verificând constant prezența macetei din buzunar.
Simpla atingere a mânerului îmi oferea stabilitatea de care aveam nevoie. Iar acest lucru îmi inducea o stare ușoară de control.

Însă starea îmi este rapid perturbată de reacția neașteptată a șatenei care se oprește brusc vizibil derutată.

Sângele parcă îmi fierbea de bucurie, pentru că ăsta era momentul meu favorit. Momentul în care victima realizează că nu se mai simte în siguranță.
Cum să nu iubești acest sentiment? Mai ales când e provocat chiar de prezența ta.

Gândește băiatul zâmbind larg, în timp ce se apropia tot mai mult de corpul confuz al fetei.

Nu se mai putea abține, trebuia să atingă acel chip frumos înainte de al distruge complet. Astfel că în propria permisiune, băiatul îi atinge ușor obrazul arzător privind in urma fiecărei mângâieri.

Dorința de ai picta pielea în nuanța propriului sânge, îi captase toată rațiunea. Prin urmare folosindu-și mâna opusă, brunetul apucă subtil mânerul macetei, pregătit să o folosească.

Însă este rapid întrerupt de mișcarea imprevizibilă a Yoney care își pierde ușor echilibrul în nevoia de a vărsa.

S.Y:- Băuturile alea au fost oribile.

Spune brusc fata, revenind lejer la starea ei de amuzament.

Hy:- Într-adevăr...

Răspunde Hyunjin pe un ton sec, privind în jur în căutarea altor persoane.

S.Y:- Cred că mi-ar prinde bine niște apă.

Continuă fata râzând, timp în care se întinde complet pe pământ, privind amuzată în spre cer.

La vederea unui grup de tineri care se plimbau mult prea de aproape, brunetul ridică fata de la pământ zâmbindu-i forțat.

Hy:- Ai dreptate, știu eu un magazin în apropiere.
- Hai să îți luăm o sticlă de apă.

Adaugă acesta sprijinind-o în drumul scurt către magazinul de mult închis, unde îi înmânează propria lui sticlă, așezându-se lângă ea.

Iar fără nici o urmă de ezitare, fata apucă sticla ușor amețită, storcând cu sete fiecare picătură de lichid.

Imaginea neglijentă a întregii scene îi cauzau băiatului un soi de sentimente asemănătoare cu gripa. Însă total diferite.

Era straniu de privit cum Yona umbla alături de el, pe niște străzi înfiorător de nesigure fără vreo problemă.

Sau cum, de îndată ce primește o băutură deja deschisă, o înghite complet fără alte ezitări.

Adică oricine s-ar fi gândit de două ori înainte să facă așa ceva...

Își spune băiatul așteptând ca praful din sticla fetei să își facă efectul.

Gândul că avea să termine totul atât de ușor nu mai era la fel de plăcut. Adică toată distracția era în frica lor constantă de neprevăzut... Asta era doar.... Plictisitor.

Gândește băiatul ușor plictisit privind în direcția șatenei care aluneca încet în brațele sale conform așteptărilor.

Însă ceva se schimbase.

Pielea ei era atât de ispititoare încât ar fi putut să o despice pur si simplu pentru a-și calma pofta vizuală.

Însă acest nou sentiment nu îi permitea.

Hy:- Ce e î-neregulă cu mine? M-am îmbolnăvit?
- De ce mă simt așa?

Se întreabă Hyunjin iritat, simțind cum interiorul corpului îi acapara gândirea.

Timplul era tot mai scurt iar efectul băuturi pe măsură. Așa că în simpla idee de a continua, brunetul ridică corpul firav al Yoney în ideea de al muta într-un loc mai retras.

Așadar în amintirea lacului abandonat din apropiere, Hyunjin îi amplasează corpul fetei pe marginea acestuia, hotărât să finalizeze.

Însă de îndată ce își scoate arma pentru a-și încheia socotelile, fata se ridică ca resurscitată, tușind continuu.

S.Y:- Cred că am adormit.

Spune brusc șatena, privind împrejurimile derutată, dar mai ales prezența neobișnuită a băiatului care o privea slilențios.

Bucuria de a-și întreține dependența într-o manieră obișnuită era acum vag înlocuită cu un altfel de sentiment. Ceva curios se întâmpla acum în sufletul lui Hyunjin care în cele din urmă se aproprie fără vreun fel de limită de chipul fetei în a o privi mai atent.

Hy:- No să te mint Yona..
- Te-am adus aici cu intenții total diferite, dar date fiind circumstanțele... Nu cred că am de ales decât să te întreb...

Spune băiatul pe un ton calm făcând o scurtă pauză pentru ai aranja o parte din breton.

Hy:- Vrei să fi iubita mea?

Întreabă în mod direct, menținându-și atitudinea, în așteptarea unui răspuns pozitiv.

Fata doar își mărește privirea instantaneu.

Totul se întâmpla atât de repede, adică sigur îl plăcea dar oare chiar îl plăcea în modul ăla?

La vederea reacției neașteptate, Hyunjin se înapoiază lăsându-i puțin spațiu de respirație.

Hy:- Nu e nevoie să îmi răspunzi acum..
- Ai numărul meu.. Scrie-mi.

Continuă brunetul ferm, ajutând fata să se ridice în ideea de a o conduce acasă. Fapt cu care ea este de acord imediat.

Până și să intre în mașina unui străin nu o afecta la fel de mult pe cât trebuia. Însă ăsta nu avea să fie sfârșitul. Ăsta era doar începutul. Pentru că de îndată ce avea să îi răspundă la întrebare, avea să știe exact cu ce avea de-a face.