Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

4

Astfel că de îndată ce îmi pun picioarele în mișcare, încep să mă simt exact ca primul om de pe lună, deoarece era evident că le pierdusem controlul.

Cu toate astea fraza "nici un gând negativ nu mă va opri" trebuia să continue. Așadar încep să ignor stilul complet haotic cu care mergeam în speranța că ce nu văd eu nu vede nimeni.

Inaintez puțin neliniștită spre banca pe care se afla băiatul uitându-mă din când în când după Seo Jyn în căutare de suport emoțional.

Pe măsură ce mă apropiam îmi simțeam inima cum pompează din ce în ce mai tare. Dar cu toate astea, întregul meu corp își dorea să continui, așa că asta făceam.

Priveam derutată în direcția opusă băncii făcându-mă că admiram vreo operă de artă, astfel oprindu-mă în loc. Îmi uram toată ființa în acel moment, pentru că acum nu mai părea o idee atât de bună să stau cu spatele și să mă prefac că e ceva total întâmplător.

Parcă trecuse ani in acele câteva clipe penibile cărora aleg totuși să le pun capăt aruncând o scurtă privire în spre banca brunetului.

Însă mare greșeală, pentru că de îndată ce fac asta, îmi dau seama că în tot acest timp el se uita direct la mine.

Privire în privire, eu într-o ipostază complet ridicolă iar el confuz de întregul scenariu.

Într-un final, presată de împrejurimi, hotărăsc să îmi repoziționez corpul pentru a demonstra că totuși eram o ființă umană.

- Te pot ajuta?

Vocea lui mă face să tresar brusc.
Deșii l-am văzut de două ori până acum nu îl auzisem niciodată vorbind.

Cu numai trei cuvinte mă absorbise complet. Vorbea atât de clar și de formal încât mă simțeam deja inferioară, iar să îi răspund părea si mai greu.

Stau nemișcată privindu-l preț de câteva secunde după care mimez un zâmbet familiar.

Reacția sa imediată este să plesnească din degete în semn că parcă mă recunoscuse.

- Ah, ești fata de la terenul de sport nu?

Spune din nou brunetul pe un ton ușor amuzat.

Puțin jenată de titlul primit, aprob rușinos din cap împletindu-mi palmele a emoții.

- Mă bucur să te văd.

- Eu sunt Hyunjin.

Spune băiatul întinzându-și mâna pentru a face cunoștință.

Îmi îndrept atenția în spre gestul acestuia scanând în întregime perfectiunea mâinilor sale. Erau pur si simplu grozave, suficient de mari încât să imi confere încredere și ușor încordate peste fiecare venă, lucru ce personal era o slăbiciune vizuală.

S.Y:- Eu sunt, Song Yona.

Răspund în cele din urmă prinzând cu entuziasm mâna acestuia.

Hy:- Îmi pare bine.

- Decii... ești un fel de fată rea în școală...

Continuă brunetul făcând referire la incidentul de pe teren.

Însă la auzulul acestor cuvinte, Yona se grăbește să își gesticuleze dezacordul, învârtindu-și mâinile in semn de nu.

S.Y:- Nu. Nu. Nu..

- Promit că nu e așa... a fost o premieră si pentru mine.

Se apără șatena pe un ton agitat.

Hy:- Aa, înțeleg.

- Locuiești în zonă?

Continuă băiatul privind curios împrejurimile.

S.Y:- Da, chiar foarte aproape.

- Vizitez parcul ăsta aproape zilnic.

Răspunde fata nesigură privindu-și vârful picioarelor ușor intimidată.

Hyunjin o privește curios, aproape dezlegându-i intențiile confuze, astfel că se ridică rapid de pe bancă semnalând în direcția opusă.

Hy:- Tocmai mă gândeam să mă plimb în direcția asta.

- Vrei să vi?

Întreabă acesta scanând reacția imediată a fetei care aprobă numaidecât.

Drumul scurt și imediat al parcului îi conduce pe cei doi până la capăt creând o situație ușor inconfortabilă, dat fiind că acum stăteau unul lângă altul privind în direcții total diferite în lipsa altui subiect.

Gândurile Yoney însă, o salvează în cele din urmă cu o idee de ultim moment.

S.Y:- Ști ce ar fi distractiv?

Întreabă fata amuzată fixându-și ochii asupra băiatului care aștepta ca aceasta să continue.

S.Y:- Mâine seară are loc o petrecere acasă la prietena mea, Seo Jyn...

Hy:- Aa, fata cu care erai pe terenul de sport presupun.

S.Y:- Da, ea... și mă întrebam dacă ai vrea să vi și tu.

Continuă Yona analizând expresiile faciale ale băiatului.

Hy:- Sigur, ar fi grozav.

Îi răspunde acesta zâmbind prietenos.

Șatena zâmbește și ea complet mulțumită de, demersul improvizației. Acum mai rămânea doar să își convingă prietena să de-a o petrecere.

Vremea pare să o ia pe cale întoarsă destul de repede, cauzând o mică privire îndoielnică pe chipul lui Hyunjin care se întoarce vag spre șatenă.

Hy:- A fost interesant Yona.

- Dar ar fi vremea să plec.

Spune băiatul semnalând vizual în spre norii schimbători de pe cer

S.Y:-Aa, da normal.
- Cred că te-am reținut destul de mult.

Răspunde șatena mimând un zâmbet peste chipul dezamăgit pe care il avea.

Hy:- Nu asta vroiam să spun

Continuă băiatul zâmbind scurt in căutarea telefonului pe care mai apoi il înmânează fetei.

Hy:- Dacă nu e prea deplasat din partea mea..

- Mi-ar plăcea să am numărul tău de telefon.

Mai adaugă acesta privind cum degețelele fetei îi completa eranul telefonului cu datele cerute.

Entusiasmul cu care șatena își scria numărul in contactele brunetului era peste măsură.

Iar de îndată ce îi înapoiază telefonul își coboară privirea, ochind vag plecarea băiatului

Totul mersese mult mai bine decât se aștepta, și abia aștepta să îi povestească lui Seo Jin totul.

Gândește șatena, entuziasmată întorcându-se în parc pentru a o găsi.