Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

15

În urmă cu două zile

-Perspectiva lui Song Yona-

Părăsesc clădirea, complet obosită cu un singur gând în minte, și anume că am nevoie cu disperare de un somn lung și odihnitor.

Ma uit derutată pe străzile pustii după care la ceas. Era deja 23:30, deci puteam să îmi iau gândul de la somnul lung și odihnitor la care speram și să aspir la un posibil somn adânc.

Mă plimb confuză printre străzi încercând să îmi amintesc pe unde a luat-o Dae Hyun când ma adus, deșii singurul lucru pe care mi-l mai aminteam era că muream de frică în spatele lui.

Cred că pe aici a luat-o

Mă gândesc eu înaintând încrezătoare pe asfaltul rece.

Peste nici 20 de minute, picioarele încep să îmi obosească și ochii să mă abandoneze. Sunt aproape sigură că m-am rătăcit.

Toate străzile arătau la fel.

Sunetele frunzelor luate de vânt se auzeau cu ecou in liniștea profundă a orașului. Stau pe loc două secunde urmărind mișcările lor când de nicăieri sunetul unor pași încep să se audă la fel de puternic.

Mă uit speriată în jur după sursa acelor pași nefiind capabilă să văd pe nimeni.

Gândul că m-aș putea întâlni cu vreun dubios la ora asta, printre aceste străzi pe care nici măcar nu le cunosc mă îngrozește teribil.

Mă învârt în cerc privind confuză în jur după acea persoană panicându-mă imediat  dându-mi seama că nu știu din ce direcție se aude.

Cuprinsă de frică și neîncredere din cale-afară încep să alerg fără direcție sperând că o să scap de oricine aveam impresia că era în urma mea.

Pe parcursul alergării, o senzație constantă de urmărire nu îmi dă pace fapt ce mă determină să arunc o privire scurtă în spate pentru a verifica, dar imediat ce o fac mă izbesc puternic de un corp tare căzând la pământ amețită.

Mă uit dezorientată la persoana din fața mea.

Era clar un băiat, deșii nu îi pot descifra expresiile faciale, mă ridic imediat pregătită să alerg din nou când acesta mă prinde, de incheietura mâini trăgându-mă înapoi cu ușurință.

Hy:- Hei, hei... liniștește-te. Sunt eu.

Spune Hyunjin șoșotind în spre fata încă speriată din fața lui.

Hy:- Ce cauți pe străzile astea la o, oră așa de târzie?

Întreabă brunetul eliberând ușor mâna fetei așteptând un răspuns.

Fata trage puternic aer în piept pentru câteva secunde încercând să își revină din șoc.

S.Y:- Am venit pentru un proiect de la școală, dar nu mi-am dat seama ce târziu s-a făcut...
- Și în cele din urmă m-am pierdut..

Spune fata evitând contactul vizual, încă răsuflând din urma efortului depus anterior.

Hy- Haide!
- Te duc eu acasă.

Continuă băiatul conducând-o pe Song Yona la mașină urmând să o ducă acasă.

Odată ajunsă în parcare, îi mulțumește scurt și se grăbește să intre în casă pentru a-și duce somnul la capăt. Erau multe lucruri nediscutate intre cei doi și cu siguranță Song Yona nu avea încă starea necesară pentru a purta o discuție.

A doua zi imediat după școală fata își făcuse curaj să se întâlnească cu el in același loc in care s-au despărțit ultima dată.

                                 ***

Privesc melancolică același restaurant prea-cunoscut, gândul fiindu-mi numai la Hyunjin. Nu înțelegeam de ce s-a comportat cum a făcut-o data trecută, dar dat fiind faptul că ieri a fost amabil denotă că ma iertat...

Se gândește fata plimbându-se in cerc in fața aleei

Îmi întorc imediat privirea în spre mașina ce tocmai parcase in apropiere privindu-l atentă pe brunetul ce tocmai ieșise din ea.

Nu părea foarte încântat de locația întâlniri.

Hy:- De ce ai vrut să ne vedem chiar in locul ăsta enervant?

Întreabă băiatul iritat gesticulând in spre restaurant.

S.Y:- Mi s-a părut normal să rezolvăm problema exact de unde a început.

Răspunde Song Yona dând să intre in local fiind rapid întreruptă de băiat ce o privește brusc înduioșător.

Hy:- Yona, știu că m-am purtat oribil data trecută......
         - Și sincer îmi pare rău, dar în loc să ne pierdem energia și buna dispoziție în acest loc.....
         - Nu ai vrea mai bine să mergem la o plimbare și să ne simțim bine?

Spune băiatul zâmbind a inocență mângâind ușor mâna fetei pentru mai multă convingere.

Fata se uită înapoi nesigură neștiind ce să spună.

Cu siguranță era genul de problemă care trebuia discutată în cuplu, dar nu ii displăcea nici ideea băiatului de a uita pur și simplu...

S.Y:- Sigur... presupun că putem vorbi mai târziu despre asta...

Continuă Yona pe un ton sec urmând băiatul până la mașină.

Destinația alesă de brunet pentru plimbare era același parc in care nu de mult ieșiseră împreună la înghețată.

Fata coboară din mașină privind în jur neutră. Copacii erau cu siguranță mai vii decât data trecută și soarele mai strălucitor.

Hyunjin i se alătură imediat cu un buchet enorm de flori in mână pe care il ofera fetei zâmbind.

Hy:- Pentru tine...
- Pentru că mă suporți.

Spune băiatul înmânându-i florile Yoney ce se lasă cucerită imediat.

S.Y:- Ooww.... e cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată.
- Câte culori au fiecare!

Răspunde fata admirând cu empatie aranjamentul floral.

Dacă exista vreun dubiu în inima fetei cum că Hyunjin ar putea fi o persoană rea, acel dubiu a dispărut cu siguranță odată cu florile.
Era frumos din partea lui să o surprindă cu un cadou asa de frumos fără să fie determinat de vreo, ocazie specială.

Fata se uită din nou la Hyunjin zâmbindu-i adânc. Urma să fie o plimbare foarte plăcută.