Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 8

-M-ai înteles gresit...

-Nu vreau sa vorbim despre asta

Mergeam deja de 10 minute, iar Kevin nu dadea de inteles ca ne-am apropia de destinatie.Intrerupeam orice conversatie voia sa lege, nu aveam niciun chef sa ascult minciuni.Stiam tot ce trebuia sa stiu, ma lamurisem si cu el, trebuia doar ca întotdeauna sa fiu puternica si sa trec peste.

-Stii ca te iubesc, da? Stii ca nu a însemnat nimic, ca Elena nu-i decat...

-Nu-mi pasa ce e, Kevin! Se dadea la tine, iar tu acceptai! Si astea se întamplau cat eram si eu acolo, daca nu eram nici nu vreau sa-mi imaginez

-Tu chiar nu vezi ca ne potrivim perfect? Stiu ca tii la mine...

-Fac dreapta? Intreb ignorandu-i replicile

-Nu, la cealalta intersectie.M-ai ascultat macar?

Dau drumul la muzica fara sa-i raspund

-Opreste aici, spune Kevin dupa înca 10 minute de mers

Opresc unde gasesc liber si analizez un pic împrejurimile.Eram la marginea New-York-ului, foarte aproape de un cartier rau famat.Nu-mi placea zona aia, îmi stârnea unele amintiri..de aici livra David fetele spre alte tari.

-Ce facem aici? Îl întreb pe Kevin Ma vinzi?

-Nu glumi cu chestii de astea, raspunde încruntat iesind din masina

-Vai, iarta-ma daca poti, spun tetral urmându-l

Ofteaza si o ia înainte.Incui masina si merg dupa el.Cladirile de acolo, nu puteau fi numite blocuri, aveau geamuri spate si erau într-o stare deplorabila.Era un miros îngrozitor, si trebuia sa ai grija unde calci, doar nu voia nimeni sa striveasca vreun sobolan sau ceva de genul.Cei care locuiau aici erau ori cei extrem de saraci, fara servici si cu multi copii pentru care statul nu mai putea face nimic, ori drogatii.Era un mediu perfect pentru asa-zisii "mafioti " ai orasului, David de exemplu.Vânzarea de droguri din acea zona era mare, violurile, crimele, luptele de strada, mortalitatea din cauza bolilor infectioase era de asemenea ridicata.Nu eram deloc mândra ca, cunosteam foarte bine acel cartier...precum si locuitorii din el, care, datorita lui David aveau o oarecare teama de mine, însa niciodata nu putea fi sigur.

Kevin ma conduce pe o alee îngusta si iesim direct în fata unei case,se pare ca nu mai fusesem aici.
"Casa " este mult spus ca sa denumesc acea cocioaba.Era o adunatura de ruine, vopsita în albastru, peretii erau înclinati iar geamurile inexistente.
Kevin intra in acea curte, si cu greu ma decid sa-l urmez.

-Mama! Striga el sprijinindu-se de o masa de lemn

Din casa ies trei copii, doi baieti si o fata, toti sar în bratele lui Kevin.Acesta îi îmbratiseaza pe toti zambind.

-Te-ai mai gandit sa dai pe acasa? întreaba fata parand suparata.
Ea era ceva mai mare decat baietii..era frumoasa.Parul saten îi era undulat, si îi cadea neglijent peste umeri, avea o privire inocenta, dar în acelasi timp matura.

-Scuze Rose, dar chiar am fost ocupat în ultimele zile

-Cine a venit? Intreaba iesind din casa o femeie

Nu parea batrana, însa se misca cu greu, am putut observa un defect la picior...mama? Era mama lui Kevin? Aceasta era familia lui? Imposibil.

Kevin se duce la ea si o îmbratiseaza strans, amandoi aveau lacrimi în ochi.

-Nu ai mai venit de mult..spune femeia cand se desprind

-Am fost ocupat.Jake unde e?

-Nu vrea sa iasa, e suparat pe tine