Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 20

-Maine te duc unde vrei, dar azi odihneste-te, te rog

Il privesc fix în ochii lui negri în care puteam citi compasiune.Nu voiam compasiune..nu voiam.

-Bine, azi stau acasa dar nu te mai holba asa la mine!

Dylan zambeste întelegator.Eram deja acasa, la fosta mea casa, ma aduse el.Fusesem externata cu indicatiile sa am grija de dieta mea, sa iau vitamine si sa nu ma stresez.

-Dar cum ma holbez? Sunt adorabil, stiu, dar..

-Vreau pizza, îl întrerup asezandu-ma pe canapea

-Acum? E..aproape unspe' noaptea!

-Si? Nu eu cer..bebe cere, nu poti sa rezisti poftelor unei gravide, nu-i asa? O sa-l lasi pe bebe sa moara de foame..

-Acum plec! Zice oftand
Isi trage pe el geaca neagra de piele si zambeste

-O sa caut tot orasul pizza pentru bebe, zice el cu o urma de afectiune in glas
Îi întorc zambetul si ma gandesc ce altceva sa mai ia

-Stai! Nu pleca acum! Nu ti-am zis exact ce sa-mi iei! Il apostrofez vazand ca deja voia sa iasa

-Dar ai zis ca vrei pizza!

-Asa, deci,vreau o pizza extra-mare cu de toate, ah, si nu uita, sosul sa fie picant.Un suc natural de porocale..,nu mai bine doua sucuri sau trei daca vrei si tu.Si as manca si ceva dulce..ia-mi o prajitura, o ciocolata cu caramel si chipsuri cu sare.Si popcorn, ne uitam la filme in seara asta, ia popcorn.

-Ai terminat? Intreaba parand îngrijorat Nici macar nu ai cerut multa mancare..

-Hei, nu am mancat nimic azi.Si tu ai vrut sa-ti iei "responsabilitatea " asta acum ca-s singura, poti sa pleci oricand, nu te tin eu aici.

Se apropie de mine periculos de mult

-Nu o sa plec sa te las singura nici daca ma dai afara în suturi, întelegi? Am o responsabilitate mare fata de tine avand in vedere ca fratele meu e unul din nenorocitii care te-a ranit, iar al doilea nenorocit e prietenul meu cel mai bun care e si tatal acestui copil nevinovat.Amandoi s-au hotarat ce e mai bine sa plece dracu de pe lumea asta si ai ramas tu suferind.Asa ca incearca numai sa scapi de mine si vedea!

Nu voiam sa scap de el, nu voiam sa fiu complet singura sa dau iar in depresie, aveam nevoie de companie

-Sa stii ca nu-mi trece foamea daca îmi spui tu acum povestea vietii, i-o întorc sperand sa schimb subiectul
Zambeste si se ridica

-Vin repede! Anunta iesind pe usa

Ma asez mai confortabil pe canapea asteptand.Emma plecase.Asta a fost primul lucru care mi-a venit in minte.Plecase, ma lasase singura cand aveam cea mai mare nevoie de ea.Imi pun usor mana pe burta mangaind in sus si in jos.Copilul asta era singurul meu motiv de a trai, pentru el traiam, sa-i ofer o viata pe care am ravnit-o dar nu avut-o.

-O sa am grija de tine, bebe, promit, zic cu glas soptit.O sa te iubesc atat de mult incat nu o sa simti lipsa tatalui, o sa-mi dau viata pentru tine daca e nevoie.E ciudat..abia dimineata am aflat ca existi, iar acum simt ca am cu tine o legatura pe care nimeni nu o va destrama.Asta e..instinctul matern?
Intrebarea mea a ramas fara raspuns.Tot ce stiam e ca îmi iubeam copilul, si daca trebuia sa renunt la cea mi-a mai ramas din familie, adica la Emma ca sa fiu cu el, atunci bine.In plus, ea renuntase la mine

-Ai si o matusa, sa stii, continui eu sa vorbesc cu mica fiinta ce se dezvolta in mine.E o fata buna, are 22 e mai mare ca mine.E frumoasa, desteapta, matura..si ma iubeste.Si eu o iubesc pe ea, dar..pe tine nu te iubeste.. tu sa o iubesti.E matusa ta, singura noastra ruda..o sa-i treaca supararea si o sa vina la noi, vei vedea.
Stii ce zicea ea? Ca-s prea mica, dar 20 de ani e o varsta chiar inaintata..bine nici chiar, dar cert e ca nu mai sunt un copil.
Maine iti voi spune despre tatal tau, nu acum, sunt obosita.Ma întreb cum ar fi reactionat daca afla ca sunt însarcinata..si ca va fi tata..din pacate nu vom stii niciodata.

-A venit nenea cu mancarea! Anunta Dylan intrand zgomotos în casa si anuntandu-si prezenta

-Asa repede?

-Glumesti? Mi-a luat ami mult de o ora sa gasesc tot ce mi-ai zis

-Am pierdut notiunea timpului vorbind cu tine, îi soptesc lui bebe
Il urmez pe Dylan în bucatarie.Aseaza cele trei plase pe masa si începe sa le desfaca

-Uau! Exclam cand vad tot ce a adus
E mai mult decat am cerut!

Erau doua cutii de pizza calda, alte patru de pizza congelata.Cea de a doua plasa era plina cu dulciuri si sucuri, iar în a treia erau pastile

-Ce-s cu astea? Intreb analizand cutiile cu pastile

-Vitamine, calciu, minerale, pastile de durere, de contractii, orice are nevoie o gravida, asa a zis tipa draguta de la farmacie.

-Nu trebuia..adica..ma simt vinovata..

-Shht! Lasa asta, hai sa mancam, tu si bebe nu sunteti singurii înfometati aici.
Incerc sa zambesc.Strainul asta îmi devenise într-o zi cel mai bun prieten

****
Razele soarelui patrund timide în camera mea facandu-ma sa deschid ochii, era aproape pranzul.Nu-i de mirare ce dormisem mult ma culcasem tarziu, m-am uitat cu Dylan la filme si ne-am batut cu popcorn si perne aproape toata noaptea.Ma distram cu el si îmi uitam problemele

Cobor lenesa din pat si ma duc la baie.Dupa ce fac un dus scurt, ma hotarasc sa-l trezesc si pe Dylan care dormea în camera alaturata.Ma furisez si deschid usa încet, sperand sa nu ma auda

-La naiba! Spun cand vad ca, camera era goala si patul facut

-Pe mine ma cauti? Intreaba o voce din spatele meu
Tresar
-M-ai speriat! Il cert suparata

-Scuze sefa, dar faceam micul dejun pentru regina si pentru print

-Tu esti printul?

-Eu sunt bucatarul sau menajera, bebe e print

-Menajera! Repet dupa el razand

-Ha ha amuzant, spune ofticat
Ma întind si îi ciufulesc parul negru dat cu gel
-Menajera mea preferata, îl complimentez eu
Ma ciufuleste si el, întorcandu-mi parul blond pe toate partile

-Na! Spune mandru de opera sa
Aveam parul asemanator unui cuib de veverite.

-La naiba Dylan Johnson, o sa mi-o platesti! Il amenint eu

Se stramba la mine, eu strambandu-ma la el.Dadeam dovada de imaturitate amandoi? Poate..dar asa eram si imi placea.

-Azi mi-ai promis ca ma duci la familia lui Kevin, îi amintesc eu

-Stiu, imediat dupa ce mananci si îti iei vitaminele mergem.Acum fugi si piaptana-te, te astept jos sa mancam
Ii zambesc in semn de recunostinta si intru la mine în camera.Incerc sa-mi descurc firele blonde si al naibii de încurcate.
De jos parca se aude zgomot de farfurii sparte

-Nu dãrâma casa! Tip la Dylan oarecum amuzata
Se aud pasi grabiti pe hol si cineva da buzna la mine în camera..acel cineva nu era Dylan.

-Ce dracu..reusesc sa zic inainte sa ma prinda de maini si sa inceapa sa ma tarasca dupa el
Incerc sa ma zbat in stransoarea lui dar era prea puternic

-Lasa-ma! Tip disperata
Ma duce jos, in ciuda eforturilor mele de a scapa si l vad Dylan luptandu-se sa ia pistolul din mana unui tip.

-Cine sunteti? Ce vreti?! Tip incercand sa scap
Tipul care ma tinea scoate o batista din buzunar si imi acopera gura si nasul.Era un miros dulceag aproape placut...ultima imagine pe care o vad inainte sa cad intr-un abis intunecat al uitarii e cum Dylan se lupta pentru viata lui.